O relaţie extraordinară

Altfel decât majoritatea relaţiilor de dragoste

De Jennifer Abegg

Ne-am întâlnit în liceu. Înainte de asta, i-am auzit pe alţii vorbind despre el. Ştiam despre el, dar nu îl întâlnisem niciodată.

Am fost puţin intimidată când un prieten comun ne-a făcut cunoştinţă. Carismă, umor, încredere - le avea pe toate. Era plin de inspiraţie şi uimire. Când eram în prezenţa lui, mă simţeam ca o firimitură lângă o masă îmbelşugată. Totuşi, nu am fost timidă pentru mult timp. El m-a inclus repede în viaţa lui. Vorbeam mereu. Mă încuraja şi îmi spunea ce deosebită sunt pentru el. Se arăta preocupat de toate aspectele din viaţa mea. Stăteam trează noaptea, gândindu-mă pur şi simplu cum a început el să-mi schimbe viaţa. De asemenea, au fost nopţi în care am stat de vorbă cu el până dimineaţa. Nu după mult timp, mi-am dat seama că m-am îndrăgostit de el.

Mi-a făcut cadouri exotice. Erau aşa de deosebite, încât nici măcar nu puteau fi comparate cu florile pe care le primisem de la fostul meu prieten. Odată, chiar înainte de clasa a X-a, m-a luat cu el în Guatemala. Am petrecut mult timp împreună, bucurându-se fiecare de compania celuilalt. Când l-au întâlnit, cei de acolo s-au îndrăgostit de el imediat. Mă tot gândeam cât de bucuroasă sunt că acel prieten mi-a făcut cunoştinţă cu cel mai drăguţ om care a trăit vreodată pe pământ.

Anii au trecut foarte repede şi m-am trezit că trebuie să mă înscriu la facultate. Deveniserăm de nedespărţit, astfel că el a venit la facultate cu mine. Nu aş fi acceptat altfel. Când am ajuns la facultate, am întâlnit persoane necunoscute, care îl cunoşteau. Bineînţeles că am devenit imediat foarte apropiată de acei oameni. Am devenit ca o familie. Uneori ne strângeam un grup mare şi în mod inevitabil conversaţia era numai despre el. El este atracţia principală a vieţii mele, luceafărul de dimineaţă.

Din nefericire, unii nu îl acceptă. Adesea îşi bat joc de mine pentru că mă asociez cu el. Spun că este un înşelător sau că eu sunt prea dependentă de el. Spun că ar trebui să am propriile mele convingeri în loc să adopt filozofiile lui. Dar adevărul e că nu-l pot scoate pe acest om, Iisus Cristos, din viaţa mea. Ar fi ca şi cum ar trebui să separ făina de drojdie dintr-o franzelă.

Înainte ca prietenul meu să mi-l prezinte pe acest om, am trăit doar pentru mine. Speram că îl voi mulţumi dacă duc de măncare la orfelinate sau dacă merg la biserică. Aceste lucruri nu l-au impresionat. El dorea ca eu să îl cunosc, să petrec timp cu el şi să îi dau voie să devină dragostea vieţii mele.

Şi aşa am şi făcut. Am acceptat faptul că Isus a murit pentru mine - o moarte brutală, barbară - ca plată pentru toate împrejurările în care am dat-o în bară.

Vezi tu, el a ştiut că nu voi fi niciodată perfectă, aşa că a luat el locul meu. În loc ca eu să îmi petrec veşnicia în iad, despărţită de el, mi-a dat cetăţenia pentru cer.

Dacă nu îl cunoşti pe cel mai bun prieten al meu, iubitul sufletelor noastre, dacă vrei cetăţenia pentru cer, te invit să îl cunoşti. El te va iubi indiferent unde ai fost şi ce ai făcut. El vrea să te cunoască. Vino şi te alătură familiei.

Trimite această pagină unui prieten

Cum să începi o relaţie cu Dumnezeu