M-a făcut Dumnezeu lesbiană?

N-am plănuit să devin lesbiană. Deci cum am ajuns să fiu lesbiană?

De Christine Sneeringer

„Nu ştii că Kim e lesbi?”

Cuvintele prietenei mele m-au şocat, pentru că nu ştiam nimic. Kim şi cu mine eram atlete şi aveam multe în comun. Pe măsură ce ne-am cunoscut mai bine, am devenit foarte apropiate. Astfel că, atunci când Kim mi-a spus „Vreau să fim mai mult decât prietene”, eu mi-am închipuit cu naivitate că ea dorea ca noi să fim prietene şi mai apropiate decât eram.

Apoi prietena mea a lansat bomba cum că Kim era lesbiană.

Eram confuză. La început am fost supărată pe faptul că ea mă plăcea în acest fel. Dar după ce m-am gândit mai mult la acest lucru, mi-am spus că nu poate fi nimic greşit atâta timp cât cele două persoane se iubesc. Iau eu şi cu Kim ne iubeam cu adevărat.

Odată mi-am dat seama că eram liberă de inhibiţii. Curând după aceea, Kim şi cu mine am început o relaţie sexuală. Eu aveam 15 ani, iar ea avea 17. Era extraordinar să am pe cineva căreia să-i pese atât de mult de mine. Ne vedeam la şcoală toată ziua, iar seara petreceam ore întregi la telefon. Întotdeuna o întrebam pe cealaltă înainte să facem planuri cu alţi prieteni.

Când Kim a terminat liceul câteva luni mai târziu, a refuzat mai multe burse sportive de la diferite facultăţi din afara statului în care locuiam. Dorea să rămână în oraş, pentru că nu suportam să fim despărţite. Eram total preocupate una de cealaltă.

N-am plănuit să devin lesbiană. Deci cum am ajuns să fiu lesbiană?

Definirea sexualităţii

Când eram mică, am învăţat că a fi fată nu era un lucru bun. Tatăl meu alcoolic avea o fire violentă şi o bătea de multe ori pe mama. Pentru că mama era o victimă, m-am gândit că nu ai siguranţă dacă eşti femeie. Mă uitam la fratele meu mai mare şi îmi doream să fiu ca el.

Am preferat să fac sport decât să mă joc cu păpuşile. Am crescut pe terenul de tenis, participând la primul meu turneu pe când aveam 6 ani. La 10 ani jucam baseball în liga pentru copii şi mă întreceam la fotbal cu băieţii din cartier.

Eram privită ca unul dintre ceilalţi băieţi, pentru că eram la fel de puternică şi de dură ca şi ei. Mergeam ca un băiat, mă îmbrăcam ca un băiat, vorbeam ca un băiat şi chiar scuipam ca un băiat. Cei mai mulţi adulţi credeau că sunt băiat şi-mi spuneau adesea „fiule” sau „tinere”.

Îmi uram numele de Christine, pentru că era nume de fată. Le spuneam celorlalţi să-mi spună „Chris”, pentru că acesta era un nume fie de băiat fie de fată.

Părinţii mei au divorţat când eu aveam 12 ani. Pe mine m-au trimis să stau la rudele noastre. Am fost molestată de către unul dintre verii mei mai mari înainte de a mă întoarce să locuiesc cu mama mea. La fel ca cei mai mulţi copii care au fost abuzaţi sexual, şi eu am crezut că eram de vină. Mă gândeam: „Dacă nu m-ar plăcea băieţii, nu mi s-ar întâmpla aşa ceva”. De atunci înainte am încercat să maschez orice urmă de feminitate, crezând că toţi băieţii sunt monştri obsedaţi de sex.

Aceasta era mentalitatea mea când am intrat la liceu. Mulţi mă confundau cu un băiat datorită înfăţişării şi manierelor mele băieţeşti.

Sfârşitul unei relaţii lesbiene

Relaţia mea cu Kim a durat un an şi jumătate până când a aflat mama mea. Ea a găsit un bileţel de dragoste, pe care îl scrisesem pentru Kim.

„Vrei să-mi spui şi mie ce e cu ăsta?”, m-a întrebat ea, punând bileţelul pe masă.

Am continuat să mănânc într-o tăcere stânjenitoare. Mama a deschis bileţelul şi a început să citească cu voce tare cuvintele mele: „Iubita mea Kimbo, mă bucur atât de mult că te am ca prietenă. Tu faci ca viaţa să merite să fie trăită. Vreau să-mi trăiesc restul vieţii alături de tine, pentru că te iubesc mai mult decât orice. Abia aştept să ne căsătorim când vom fi mai mari”.

Mama mi-a cerut să pun capăt relaţiei. A sunat-o pe mama lui Kim şi împreună au aranjat să pună capăt aventurii noastre amoroase. Şi în cele din urmă au reuşit.

După ce m-am despărţit de Kim, am început să am experienţe sexuale cu băieţi pentru a descoperi dacă eram cu adevărat lesbiană sau nu. Dar de fiecare dată mă simţeam folosită şi înjosită, pentru că băieţilor nu le păsa de mine deloc; tot ce doreau era sex.

În consecinţă, am ştiut că îmi place mai mult să fiu cu o fată. Mi se părea ceva natural. La facultate, m-am îndrăgostit de Sue, o femeie căsătorită, care era cu 7 ani mai mare decât mine. Soţul ei lucra foarte mult, lăsând-o pe Sue cu nevoi emoţionale neîmplinite, motiv pentru care ea a început să caute să-şi împlinească acele nevoi în afara căsătoriei. Iar eu am fost disponibilă.

Sue mergea regulat la biserică. Se simţea vinovată pentru relaţia noastră, pentru că ea credea că homosexualitatea este un păcat şi pentru că nu îi era fidelă soţului ei. Căsnicia ei s-a sfârşit prin divorţ în timp ce noi eram împreună.

Şi eu mă confruntam cu vinovăţia pentru faptul că am distrus o căsnicie. Totuşi, timp de un an şi jumătate Sue şi cu mine am rămas iubite.

Acceptată cu toate că eram lesbiană

Într-o zi i-am spus lui Sue că mi-ar plăcea să fac şi eu parte din echipa feminină de softball [un fel de baseball care se joacă pe un teren mai mic, dar cu o minge mai mare şi mai moale, n.tr.] de la ea de la biserică. În cele trei sezoane cât am jucat în acea echipă, ceva mi-a mişcat inima. Am fost atrasă de dragostea pe care coechipierele mele o aveau una faţă de alta şi faţă de mine. Nu mă refer la o iubire romantică, ci la o iubire curată şi dreaptă.

Coechipierele mele ştiau că sunt lesbiană, dar nu m-au tratat niciodată ca pe o străină. Mai târziu am descoperit că ele se rugau pentru mine în mod regulat.

Doream să am şi eu ceea ce aveau ele, astfel că am început să merg la biserică. Nu mi-am închipuit că, după tot ce am făcut, Dumnezeu mă mai putea iubi. Dar m-am bucurat să descopăr că nu aveam dreptate. Dumnezeu chiar mă iubea fără rezervă. Nu mă puteam împotrivi unei asemenea iubiri, astfel că am devenit creştină şi I-am dat viaţa lui Dumnezeu. El mi-a iertat păcatele şi m-a curăţit total.

Sue şi cu mine ne-am despărţit imediat după aceea, dar eu încă simţeam dorinţe homosexuale. Mă întrebam dacă Dumnezeu poate cu adevărat să mă elibereze de stilul meu de viaţă homosexual. Eram mânioasă pe Dumnezeu, pentru că eu credeam că El m-a făcut lesbiană. Nu înţelegeam atunci că nu Dumnezeu m-a făcut lesbiană, ci eu. În cele din urmă mi-am dat seama că eu am ales această cale pentru mine, pentru că încercam să mă protejez de alte răni din partea bărbaţilor. Cred de asemenea că eu căutam dragostea mamei mele în braţele unei alte femei.

Abandonarea stilului de viaţă homosexual

Nu cu mult timp după ce am devenit creştină, am ascultat o emisiune în direct la radio. Moderatorul emisiunii, Sy Rogers, părea că înţelege frământările pe care le aveam eu. El fusese homosexual şi acum era preşedintele organizaţiei Exodus International, care asistă persoanele care doresc să fie eliberate de stilul de viaţă homosexual. A menţionat despre un seminar care urma să se ţină în Orlando, doar la două ore distanţă de unde locuiam eu în Tampa. M-am decis să merg la acel seminar.

Acel seminar mi-a schimbat viaţa. Sy a împărtăşit cum a biruit homosexualitatea din viaţa sa, iar eu m-am umplut de speranţă că şi eu voi putea.

Am aflat despre o filială Exodus din Tampa, cu numele de Straight Ahead [Drept înainte]. Am început să frecventez săptămânal întâlnirile grupului de suport de acolo. Am ajuns să fiu tot mai implicată şi la biserica din care făceam parte şi am început să îmi fac noi prieteni. Totuşi, mă simţeam foarte inconfortabil între fetele heterosexuale, pentru că eu eram încă atât de masculină. Dar şi acest lucru începea să se schimbe.

Pentru prima dată de când am fost abuzată în copilărie, mi-am dorit să fiu atractivă ca celelalte fete de la biserică. Toată viaţa am fost unul dintre băieţi, dar acum doream să fiu una dintre fete. Îmi doream să fiu mai feminină. Dar nu ştiam cum.

Mai târziu în acel an, am fost la o conferinţă Exodus în San Antonio. Acolo am participat la o sesiune de transformare. Întorcându-mă spre camera mea, am simţit că Dumnezeu îmi spune: „Ştii fetele acelea de la biserică pe care le invidiezi pentru că sunt frumoase? Tu nu eşti deloc diferită. Şi tu eşti frumoasă ca ele”.

Uimită, am continuat să merg în timp ce lacrimile îmi curgeau pe obraz. Colega mea de cameră îşi călca rochia pentru banchetul care urma să aibă loc în acea seară când am intrat eu în cameră. S-a uitat la mine confuză. „Arăţi minunat. De ce plângi?”, m-a întrebat ea.

„Sunt atrăgătoare”, m-am bâlbâit eu, surprinsă de această nouă revelaţie. Toată viaţa m-am luptat cu sentimentul că eram imperfectă ca fată. Pentru prima dată în viaţa mea m-am văzut ca fiind „ca şi ele”.

Când m-am întors la biserica mea din Tampa, le-am cerut oamenilor să-mi spună Christine. Doream ca oamenii să ştie că sunt fată. Am întâlnit femei evlavioase mai mature, care m-au ajutat să înţeleg că a fi femeie nu este un lucru rău. De asemenea, am descoperit că fetele heterosexuale aveau aceleaşi sentimente de îndoială şi nesiguranţă ca şi mine. Eram ca ele mai mult decât mi-am imaginat vreodată.

Îi priveam şi pe băieţi cu alţi ochi. Ei puteau fi prieteni adevăraţi, interesaţi de mine, nu de sex. Pentru prima dată în viaţă am început să mă simt sigură ca fată. Treptat am început să mă simt confortabilă şi sigură în noul meu rol.

Cheia vindecării mele a fost dezvoltarea unor prietenii sănătoase cu persoane de acelaşi sex. Făcând aceasta, am descoperit că atracţiile mele pentru fete au scăzut. Am participat şi la sesiuni de consiliere pentru a mă ajuta să-mi rezolv problema abuzului sexual şi alte probleme legate de trecutul meu familial. Între timp, mi-am continuat implicarea la biserică şi la Exodus.

Cu ajutorul lui Dumnezeu şi al unor persoane iubitoare sunt liberă acum de lesbianism. Homosexualitatea nu mai umbreşte viaţa mea deloc.

Christine Sneeringer este director la Worthy Creations, o organizaţie creştină, care urmăreşte să ajungă cu Evanghelia la homosexuali şi care este membră a organizaţiei Exodus International. Ea locuieşte în Fort Lauderdale, Florida. http://exodus.to/ministry.shtml

Notă editorială:

Fie că este heterosexuală sau homosexuală... se pare că fiecare persoană are aceleaşi dorinţe profunde în inimă:

1. Îmi doresc pe cineva care să fie cu mine tot timpul.
2. Doresc să fiu iubit necondiţionat.
3. Vreau să fiu apropiat cu cineva care să mă cunoască cu adevărat.
4. Vreau să-mi împart viaţa cu cineva... fără a fi nevoit să ascund ceva sub o mască.
5. Doresc să fiu acceptat pentru cine sunt.

A fi iubit şi acceptat în acest fel este o dorinţă umană de bază. Căutăm pe cineva care să ne iubească în felul acesta dacă este posibil. Uneori oamenii găsesc această persoană într-un prieten sau într-un partener de căsătorie. Dar nimeni nu ne poate iubi în mod perfect... aşa cum o face Dumnezeu. Poate că ţi s-a spus că Dumnezeu este supărat pe tine sau că te respinge aşa cum te-au respins alţii. Dar nu asta spune şi Dumnezeu. El doreşte să aibă o relaţie cu tine şi îţi promite că, după ce te întorci la El, „Nicidecum n-am să te las, cu nici un chip nu te voi părăsi”. El afirmă răspicat: „Te iubesc cu o iubire veşnică; de aceea te-am purtat cu bunătatea Mea”¹.

Poţi fi sigur de dragostea lui Dumnezeu pentru tine. Iisus a spus: „Cum M-a iubit pe Mine Tatăl, aşa v-am iubit şi Eu pe voi. Rămâneţi în dragostea Mea. Dacă păziţi poruncile Mele, veţi rămâne în dragostea Mea, după cum şi Eu am păzit poruncile Tatălui Meu şi rămân în dragostea Lui”². „Rămâneţi în dragostea Mea.” Aceasta înseamnă să trăieşti în deplina cunoştinţă a dragostei Sale pentru tine. Să o cunoşti şi să-ţi linişteşti sufletul în ea.

Atunci când devenim convinşi de dragostea Lui pentru noi, tindem să devenim mai puţin nevoiaşi, mai puţin dependenţi din punct de vedere emoţional de alţii. Pe măsură ce ne dăm seama cât de mult ne iubeşte Dumnezeu, primim o putere de a-i iubi pe alţii mai pur şi mai fără egoism. Dar important nu este să devenim mai buni la a-i iubi pe alţii, ci important este că toţi avem nevoie să cunoaştem în mod real şi experienţial dragostea personală a lui Dumnezeu pentru noi. El ne-a creat ca să-I cunoaştem iubirea.

Poate că te gândeşti: „Ei, da. După câte am făcut în viaţă, nu sunt atât de sigur că Dumnezeu e gata să-Şi reverse dragostea peste mine”. Ba da este. Putem să avem deplină încredere că Dumnezeu ne acceptă dacă ne întoarcem la El. El doreşte să ne iubească în ciuda a ceea ce am făcut. Citeşte următoarele trei afirmaţii uimitoare din Biblie.

„Dumnezeu Îşi arată dragostea faţă de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoşi, Cristos a murit pentru noi.”³ Iisus a spus: „Nu este dragoste mai mare decât aceasta: să-şi dea cineva viaţa pentru prietenii săi”⁴. „Şi dragostea stă nu în faptul că noi L-am iubit pe Dumnezeu, ci că El ne-a iubit şi L-a trimis pe Fiul Său ca ispăşire pentru pcatele noastre.”⁵

Aceasta a fost ideea Lui. Dragostea Sa a fost cea care L-a determinat să rezolve problema noastră cu păcatul. Când începem o relaţie cu Dumnezeu, El vine în viaţa noastră şi ne curăţeşte de păcat, iar, în timp, ne schimbă inimile şi minţile pentru ca să fim tot mai mult aşa cum ne-a creat El să fim.

Vrei să ai această relaţie apropiată cu Dumnezeu, să-I cunoşti dragostea şi să-L vezi cum lucrează în viaţa ta, aducând vindecare şi o speranţă reînnoită? Pentru a descoperi cum să începi această relaţie cu Dumnezeu chiar acum, citeşte articolul Cum să-L cunosc pe Dumnezeu în mod personal.

(1) Ieremia 31:3
(2) Ioan 15:9,10
(3) Romani 5:6-8
(4) Ioan 15:13
(5) 1 Ioan 4:10

Trimite această pagină unui prieten

Cum să începi o relaţie cu Dumnezeu