Da sau nu

Arta de a lua decizii...

Care este cea mai mare decizie pe care o vei lua vreodată? Ne vom întoarce la această întrebare mai târziu. Acum gândeşte-te la faptul că poţi lua decizii. Tu poţi decide! În caz că nu te-ai mai gândit niciodată la acest lucru, te rog înţelege că a lua decizii este o funcţie extraordinară.

De ce înoată un somon în susul râului o dată de an? Pentru că decide să o facă sau pentru că îl determină un instinct din interior? Cel mai probabil este că el nu are nicio alegere în această chestiune.

Dar un absolvent de facultate se poate muta la New York sau la Cleveland, cu condiţia ca el să aibă o ofertă de lucru în ambele oraşe. El trebuie să ia o decizie, dar o decizie care nu se bazează pe instinct. Va alege New York sau Cleveland? Poate că slujba din Cleveland este mai bine plătită, dar el tot ar locui mai degrabă în New York. A alege între un oraş şi celălalt va însemna să spună un „da” şi un „nu”. El va spune „da” oraşului pe care îl alege şi „nu” oraşului unde nu vrea să lucreze.

Luăm tot timpul decizii de acest tip, probabil câteva mii într-o singură zi. Te-ai gândit vreodată ce capacitate incredibilă este aceasta? Te-ai gândit vreodată care este cea mai importantă decizie din viaţă?

A lua decizii necesită să ai mai multe opţiuni

Capacitatea de a lua decizii este chiar remarcabilă. Dacă specialitatea ta îţi cere o limbă străină, o poţi alege pe care o doreşti. Vei alege franceza, rusa, germana sau spaniola? Tu nu eşti forţat prin instinct să alegi una în defavoarea alteia. Dimpotrivă, cântăreşti bine opţiunile şi spui „da” uneia şi „nu” tuturor celorlalte.

Un băiat care creşte în Republica Dominicană nu decide care îi sunt părinţii, în ce oraş să fie crescut, ce limbă să vorbească. Dar pe măsură ce se maturizează, opţiunile sale vor creşte. Dacă trece de liceu, se poate înrola în armată sau poate merge la facultate. Care va fi alegerea lui?

El nu a ales să se nască în Republica Dominicană, dar dacă învaţă bine la facultate, dacă obţine diploma de medic şi câştigă destui bani, s-ar putea hotărî să plece din ţara sa natală şi să deschidă o clinică într-o altă ţară.

Iniţial, ni se impun multe lucruri: cine sunt părinţii noştri, unde ne naştem, ce gen avem şi din ce rasă facem parte. Dar pe măsură ce viaţa merge înainte, învăţăm că putem şi că trebuie să facem alegeri, unele dintre acestea implicând mai multe opţiuni. Într-o familie sănătoasă, tatăl îşi ajută copiii adolescenţi să înţeleagă că în viaţă trebuie să ia decizii şi că aceste decizii au consecinţe.

Oamenii iau decizii în funcţie de opţiunile pe care le au la dispoziţie. Dacă nu au nicio opţiune, atunci nu pot lua nicio decizie. Dar dacă au mai mult de o opţiune, trebuie să facă o alegere. Chiar şi a nu lua nicio decizie este de fapt o decizie.

Unele decizii sunt mai importante decât altele. Decizia unei fete de a se căsători cu John sau cu Ted este mai importantă decât aceea de a mânca vafele sau clătite la micul dejun. Această decizie este mai importantă, deoarece căsătoria cu o anumită persoană va avea consecinţe mai mari şi de durată mai lungă. Este mai importantă şi pentru că John şi Ted sunt mai importanţi decât vafele sau clătitele.

Ceea ce observăm este că importanţa unei decizii este legată de două lucruri: 1) care vor fi consecinţele acelei decizii şi 2) ce persoane sau ce lucruri implică acea decizie.

De exemplu, cu cine te vei căsători este o decizie foarte importantă. Ea implică o altă fiinţă umană, iar persoana aleasă va aduce consecinţe mari şi durabile în viaţa ta. Aşadar, cu aceste lucruri în minte, care este cea mai importantă decizie pe care o vei lua vreodată?

Atunci când luarea unei decizii devine o chestiune importantă

Gândeşte-te la acest lucru: cea mai importantă decizie pe care o vei lua vreodată este ce vei face cu Dumnezeu.

Meditează la acest lucru. Dacă Dumnezeu este cine cred cei mai mulţi că este, atunci Dumnezeu este cea mai importantă persoană care există. El este Creatorul şi Susţinătorul universului. El este acea persoană care a existat dintotdeauna şi care va rămâne pentru totdeauna indiferent de ce se va întâmpla.

Dacă te hotărăşti să mănânci rondele de ceapă în loc de cartofi prăjiţi, acest lucru nu este atât de semnificativ. Dacă îţi cumperi o cămaşă din stofă cadrilată în loc de una din stofă roşie rezistentă, ce importanţă are acest lucru? Dacă te căsătoreşti cu Adi şi nu cu Mircea, sau cu Ioana şi nu cu Maria - chiar dacă acest lucru este foarte important, cât de important este el pe termen lung în comparaţie cu alegerea de a te uni cu Dumnezeu?

Exact aceasta este situaţia în care ne găsim noi, pentru că Dumnezeu ne-a permis să-I spunem „Da” sau „Nu”. Putem intra într-o relaţie cu El sau Îl putem respinge. Îi putem spune „Da” sau „Nu” Dumnezeului întregii creaţii. Iar a nu lua nicio decizie în privinţa lui Dumnezeu reprezintă în sine o decizie.

Acest lucru este chiar uimitor. Imaginează-ţi că ai fost iubit şi adorat de către cea mai frumoasă, cea mai inteligentă, cea mai spirituală, cea mai iubitoare şi cea mai curajoasă persoană care a trăit vreodată. Această persoană perfectă te-a iubit cu o iubire jertfitoare şi a dorit să se unească cu tine pentru toată viaţa, de fapt pentru toată veşnicia.

Ce vei spune? „Îmi pare rău. Nu eşti destul de bun pentru mine.”

Şi totuşi, aceasta este atitudinea pe care mulţi (cei mai mulţi?¹) oameni o au faţă de Dumnezeu.

Unele decizii ar trebui să fie uşor de luat

Dacă ar fi cineva cu care să avem o relaţie, acela ar trebui să fie Dumnezeu. Nu există nicio persoană mai potrivită cu care să avem o relaţie. El este întru totul bun, înţelept, iubitor, drept, corect, respectuos, sincer şi grijuliu. E posibil că a-L întâlni în persoană să reprezinte cel mai important moment din viaţa noastră.

Şi totuşi noi Îi spunem: „Mulţumesc oricum, dar... nu, mulţumesc”. A spune acest lucru înseamnă, de fapt, a declara că El nu este suficient de bun pentru noi. Cât de ironic!

Dar de ce L-am respinge? Poate pentru că ne intimidează. Noi ne întrebăm: „Cine ar vrea să se unească cu o persoană perfectă? Ar observa defectele mele tot timpul!” Dar Dumnezeu nu ne cere să fim perfecţi, ci doar să venim la El în imperfecţiunea noastră. El chiar spune că va îndepărta imperfecţiunile noastre în viaţa viitoare, astfel încât să fim mai mult ca El.

Deci, care să fie motivul? De ce să respingem pe cineva atât de măreţ ca Dumnezeu? Numai Dumnezeu ştie. Motivul poate fi diferit pentru fiecare persoană.

În orice caz, Dumnezeu dovedeşte o umilinţă foarte mare atunci când ne permite să hotărâm în această problemă. Este realmente o bunăvoinţă extraordinară.

Gândeşte-te la acest lucru. Dumnezeu este Dumnezeu, în timp ce noi nu suntem. Noi avem nevoie de El, în timp ce El nu are nevoie de noi. El poate exista fără noi şi a şi existat dintotdeauna aşa. Dar noi nu putem exista fără El, pentru că nu am existat niciodată singuri.

Iar El ştie că este cel mai bun lucru pentru noi. El ştie că este cea mai frumoasă, cea mai inteligentă, cea mai sinceră, cea mai iubitoare şi cea mai grijulie persoană care a trăit vreodată. El ştie că, dacă am dori cu adevărat să avem o relaţie cu El, acest lucru ar fi spre binele nostru suprem. De fapt, nu există nimic mai bun pentru noi, absolut nimic.

De aceea, fireşte că El nu ar trebui să ne permită să-L respingem. Dar o face. Ne permite să-I spunem marele „Nu, mulţumesc” chiar dacă, în adevăr, cine suntem noi să-L respingem?

Dumnezeu lasă ca noi să luăm deciziile

Ce este extraordinar este că Dumnezeu stă şi aşteaptă să ne primească oricând ne întoarcem la El, cu toate că ar fi trebuit să o facem de mult. Dacă ar fi fost un snob sau unul care să ţină duşmănie, nu ne-ar primi deloc, pentru că ar fi (şi de fapt este) umilitor pentru El să ne primească după ce iniţial L-am respins.

Dar Dumnezeu arată milă şi har. El este plin de compasiune şi răbdător. El bate la uşa inimii noastre şi aşteaptă un răspuns. Ne permite să luăm marea decizie.

Există vreun „Nu” mai chinuitor decât cel spus lui Dumnezeu?
Există vreun „Da” mai împlinitor decât cel spus lui Dumnezeu?

Pentru a afla mai multe informaţii despre cum să ai o relaţie cu Dumnezeu, citeşte articolul Cunoaşterea personală a lui Dumnezeu.

(1) “Intraţi pe poarta cea strâmtă. Căci largă este poarta, lată este calea care duce la pierzare, şi mulţi sunt cei ce intră pe ea. Dar strâmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viaţă, şi puţini sunt cei ce o află.” (Biblia, Matei 7:13-14)

Trimite această pagină unui prieten

Cum să începi o relaţie cu Dumnezeu