Dacă oamenii se închină unui dumnezeu „fals”, de ce nu îi iartă Dumnezeu din moment ce au fost induși în eroare?
Întrebare: „De ce nu poate Dumnezeu să înțeleagă alte religii și să îi ierte pe adepții lor, pentru că au fost induși în eroare?”
Răspunsul nostru: Aceasta este o întrebare foarte bună. Dacă Dumnezeu iartă păcatele, de ce nu iartă și „păcatul” de a fi fost înșelat cu privire la credința în El? De ce să nu-și petreacă veșnicia împreună cu Dumnezeu acei oameni sinceri, care au făcut greșeala de a urma religia nepotrivită?
Primul lucru pe care-l pot afirma este că Dumnezeu nu este capricios, iertându-i pe unii și refuzându-le iertarea altora. De fapt, Dumnezeu dorește ca toți oamenii să experimenteze iertarea de păcate și să petreacă veșnicia împreună cu El. El afirmă: „Domnul nu întârzie în împlinirea promisiunii Lui, cum cred unii, ci este îndelung-răbdător față de noi și dorește ca niciunul să nu piară, ci toți să vină la pocăință”. Dumnezeu nu este doar „iertător”. El este complex și are multe alte caracteristici, ceea ce înseamnă că nu poate pur și simplu „să ignore” păcatul. Păcatul are consecințe.
De ce este așa de importantă credința în iertarea lui Cristos? De ce nu poate Dumnezeu să „treacă cu vederea” păcatul? Din mai multe motive:
1) Dumnezeu este sfânt. El nu poate tolera păcatul de niciun fel. Prin urmare, nu doar unii dintre noi au o problemă, ci toți, pentru că toți suntem păcătoși.
2) Dumnezeu este drept. Un Dumnezeu drept nu-Și poate întoarce fața atunci când greșim, așa cum face un bunic senil. Pentru ca Dumnezeu să fie drept, orice păcat trebuie pedepsit. Așa cum un judecător care nu îi condamnă pe criminali nu este un judecător bun, tot așa un Dumnezeu care trece cu vederea răul nu este un Dumnezeu drept.
3) Dumnezeu este milos. Dumnezeu nu este numai drept. El iubește mila, ceea ce înseamnă că El dorește ca păcatul să fie pedepsit fără ca oamenii să suporte pedeapsa deplină. În mila Sa, El a găsit un înlocuitor care să sufere pedeapsa pentru păcat: pe Iisus.
4) Dumnezeu este dragoste. Atât de mult a iubit Dumnezeu creația și pe oamenii pe care i-a creat, încât a fost gata să sufere El Însuși pedeapsa pentru păcat. El a luat de bună voie locul nostru și a plătit pentru păcatul nostru, pentru ca să-Și poată demonstra mila și dragostea față de noi și pentru ca să rămână drept și sfânt.
După părerea mea, aceasta este singura modalitate prin care Dumnezeu poate fi în același timp drept și milos, sfânt și iubitor.
Prin urmare, dacă unii oameni cred în „alte religii”, de ce nu le poate aplica Dumnezeu și lor aceeași jertfă a lui Iisus? Motivul este simplu și dureros. Iisus a arătat foarte clar că singura cale de a primi darul iertării este să crezi în El. „Eu sunt Calea, Adevărul și Viața. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine” (Ioan 14:6). Dar de ce este acest răspuns de credință atât de important? De ce nu pot fi aplicate moartea și învierea lui Iisus tuturor celor sinceri?
După părerea mea, răspunsul îl găsim dacă înțelegem scopul pentru care Dumnezeu l-a creat pe om. Dumnezeu ar fi putut crea mai mulți îngeri care să Îl iubească automat. Dar El i-a creat pe oameni, făcându-i după chipul Său. Cred că a fi creați după chipul lui Dumnezeu înseamnă, printre altele, că noi împărtășim într-un fel capacitatea Lui de a alege. El i-a creat pe toți oamenii cu capacitatea de a alege să-L iubească sau să nu-L iubească. Putem alege să facem ce vrea Dumnezeu sau ce vrem noi.
Fiul meu cel mai mic are un ursuleț care pune întrebări atunci când este strâns de una dintre lăbuțe și apoi face o pauză în care îi poți răspunde. El spune așa: „Care e culoarea ta preferată?” și, după ce se aude un răspuns, zice: „Și a mea”. Apoi, la întâmplare, el spune: „Te iubesc” și „Tu ești prietenul meu cel mai bun”. Ursulețul imită lucruri pe care le întâlnim într-o relație autentică, dar relația sa nu este autentică. El nu iubește cu adevărat, ci doar spune acele cuvinte care sunt înregistrate pe un chip. El va spune aceleași lucruri oricărei persoane. Dumnezeu i-ar fi putut crea pe oameni ca niște ființe dotate cu mijloace de înregistrare, care iubesc fără a avea de ales. Dar dragostea lor nu ar fi autentică, așa cum este dragostea ființelor care pot alege. Însă această capacitate de alegere înseamnă că oamenii pot și aleg să nu-L iubească pe Dumnezeu. Acest lucru Îi produce lui Dumnezeu durere. Această opțiune face ca faptele oamenilor să aibă însemnătate. Ea nu este o cerință, dar are consecințe.
Iar consecințele sunt că noi suntem responsabili de modul în care răspundem ofertei de iertare pe care ne-o face Dumnezeu și dovezilor pe care ni le dă. Romani 1:18-20 spune: „Mânia lui Dumnezeu se descoperă din cer împotriva oricărei necinstiri și nedreptăți a oamenilor care înăbușă adevărul în nedreptate; fiindcă ce se poate cunoaște despre Dumnezeu este descoperit în ei, căci le-a fost arătat de Dumnezeu. Căci însușirile Lui nevăzute, puterea Lui veșnică și dumnezeirea Lui se văd lămurit de la crearea lumii, fiind înțelese prin lucrurile făcute de El, așa încât nu se pot dezvinovăți”.
Prin urmare, dreptatea lui Dumnezeu este perfectă și nimeni nu are vreo scuză, pentru că toți au primit dovezi despre atributele divine ale lui Dumnezeu. Oamenii își cunosc păcatele și cunosc de asemenea divinitatea și puterea lui Dumnezeu. Așadar, nu pot urma în mod sincer orice drum, ci trebuie să urmeze calea indicată de Dumnezeu. Iar această cale duce spre nevoia unui Salvator, Iisus. Astfel, este clar că nu toate căile sunt egale și că nici sinceritatea nu este suficientă. NOI toți merităm să fim despărțiți de Dumnezeu din cauza păcatului nostru. Singura modalitate prin care putem scăpa de păcat este ca cineva să plătească pedeapsa în locul nostru. Numai Iisus, Dumnezeu întrupat, poate fi înlocuitorul nostru. Problema constă în a respinge oferta lui Iisus și a merge pe drumul nostru, încercând să fim „suficient de buni”.
Uneori, calea lui Dumnezeu este greu de urmat, pentru că este strâmtă. Știu că doresc în inima mea să văd cât mai mulți oameni în cer, la fel cum vrea și Dumnezeu. Calea este strâmtă, pentru că problema păcatului nostru este copleșitor de greu de biruit, dată fiind natura lui Dumnezeu. Doar faptul că El a luat locul nostru a deschis o cale către Dumnezeu. Iisus nu ar fi suferit crucea dacă nu ar fi fost necesar. Dar pentru că a făcut acest lucru, El ne oferă iertare deplină și ne invită să-L cunoaștem pe El și dragostea Lui pentru noi.