Cum să faci faţă Sfârşitului inevitabil

„Am văzut moartea cu ochii şi am aflat că există viaţă după moarte...”

De Brandon Markette

Moartea... Frica de moarte

Dacă ar fi să căutăm ceva ce trăiesc toţi oamenii de pe acest Pământ, care credeţi că ar fi acest ceva? ... Eu cred că moartea... Toţi ne vom afla în faţa ei; nu poate fi ocolită prin gimnastică sau printr-un regim alimentar deosebit, nici prin vreo tehnică de meditaţie, nici chiar toţi banii din lume nu o pot face să nu vină. În faţa morţii toţi suntem egali.

Mulţi se tem de finalitatea morţii şi din cauză că nu sunt siguri că există viaţă după moarte. Pretutindeni în jurul nostru se vede cât de mult ne străduim să oprim procesul de îmbătrânire. Sperăm că doar-doar se va inventa o nouă pastilă, se va putea face o nouă operaţie sau se va face o nouă descoperire genetică care ne va putea prelungi viaţa.

Cum poţi face faţă împăcat gândului că vei muri... şi ce este viaţa de după moarte

...Totuşi, nu toată lumea se gândeşte la moarte cu teamă şi nesiguranţă. Acum câţiva ani un prieten de-al meu, Rob, s-a confruntat cu acest vrăjmaş fără chip. Rob avea doar 16 ani când a fost diagnosticat cu cancer la stomac. Doctorii au încercat toate tratamentele de care dispuneau... dar fără nici un rezultat. A stat un an şi jumătate în trei spitale din două oraşe diferite. În timpul petrecut acolo a slăbit 45 de kilograme şi i-a căzut tot părul din cap. A fost tratat atât cât era internat acolo, cât şi în ambulatoriu. Din păcate, după un an şi jumătate, nu se mai putea face nimic pentru el...

După ce au făcut tot ce le-a stat în puteri, doctorii au făcut apoi singurul lucru care le mai rămăsese: l-au trimis acasă, ca să încerce să se bucure, pe cât se putea, de ultimele zile din viaţa sa. În acea clipă am fost îngrozitor de trist... mi-era teamă că-mi voi pierde un drag prieten... şi eram totodată supărat pe Dumnezeu: că nu-l vindecase. Mai eram supărat şi din cauză că Rob avea atât de multe de pierdut!!

Pace sufletească în faţa morţii?

Spre marea mea uimire, Rob nu-mi împărtăşea furia. De fapt, părea să privească această soartă îngrozitoare cu aceeaşi nerăbdare cu care aştepţi prima întâlnire cu o fată. Chiar şi acum sunt absolut uluit când mă gândesc câtă pace sufletească avea... deşi ştia că se apropie furtuna.

Şi ştii de unde venea această pace? Nu era rezultatul unei indiferenţe înnăscute faţă de viaţă. Nu provenea nici dintr-o atitudine temerară; ci venea în urma unei decizii pe care o luase doar cu câteva luni înainte de punerea diagnosticului. O decizie care adusese pace între Dumnezeu şi Rob.

...Ştia că poate trăi chiar şi după moarte.

Rob îşi găsise pacea prin Biblie. În Epistola către Romani citise: „Căci toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu” (Epistola către Romani 3:23). Tot în aceeaşi epistolă mai descoperise ceva: „Fiindcă plata păcatului este moartea: dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa veşnică în Iisus Hristos, Domnul nostru” (Epistola către Romani 6:23).

La Iisus se referea Isaia când spunea: „Îl vor numi: Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veşniciilor, Domn al păcii.” (Isaia 9:6). Şi iată că Domnul Păcii a venit pe Pământ pentru ca fiecare om să poată fi împăcat cu Dumnezeu. Aşa se explică de unde avea Rob atâta pace în suflet: fiindcă se hotărâse să creadă în Iisus şi să-I dea viaţa sa.

Viaţa după moarte... noi decidem!

Rob nu este singurul care trebuia să ia această decizie, ci toţi trebuie s-o facem. Trebuie să ne hotărâm dacă vrem sau nu să primim darul vieţii veşnice pe care ni-l dă Dumnezeu. Dacă îl refuzăm, suntem condamnaţi la moarte spirituală - despărţire de Dumnezeu pe veşnicie. Dacă totuşi îl primim, atunci avem viaţă veşnică.

Ce înseamnă viaţă veşnică? Nu înseamnă că vom scăpa de moartea fizică, dar avem puterea de a face faţă morţii mult mai uşor, ştiind că pentru noi este calea de a ajunge în Ceruri, unde vom trăi cu Dumnezeu pentru totdeauna. Rob descoperise acest adevăr, iar relaţia pe care şi-o clădise cu Dumnezeu, în urma aflării acestui adevăr, schimbase totul. Acelaşi adevăr l-am descoperit şi eu la un moment dat... iar relaţia mea cu Dumnezeu îmi schimbă întreaga perspectivă în ce priveşte viaţa mea, zi de zi.

Da, recunosc că poţi avea pace sufletească şi nădejde chiar şi atunci când eşti în pericol de moarte... chiar şi atunci când ai mari probleme de sănătate... sau când te confrunţi cu dificultăţi în viaţă. Te rugăm să citeşti şi articolul intitulat Cunoaşterea personală a lui Dumnezeu.

Trimite această pagină unui prieten

Cum să începi o relaţie cu Dumnezeu