Lupta cu pornografia

O studentă vorbeşte despre dependenţa ei de pornografie

De Jennifer M.

Am 18 ani şi sunt o fire independentă, dar uneori timidă. Toată viaţa mea am fost la biserică. Atunci când am fost invitată să cânt la tobe alături de nou-formata trupă de închinare contemporană, mi-am găsit în sfârşit locul în biserică. Viaţa era destul de bună, dar aveam un sentiment de goliciune.

În liceu, acest sentiment de goliciune a crescut şi am devenit tot mai curioasă să găsesc ceva, orice care să mă împlinească. Mai întâi, am încercat lucruri mărunte, cum ar fi să fur ţigări de la unchiul meu abuziv. Dar acest lucru nu era suficient de puternic pentru a-mi distrage atenţia de la viaţă şi a umple acea goliciune. Nu mă dau bătută aşa uşor. Eu sunt Jennifer, tare ca oţelul şi voi obţine ceea ce îmi doresc. Fiind obsedată de computer, puteam accesa o mulţime de lucruri pe care oamenii obişnuiţi nu ar avea habar cum să le acceseze. Eu am găsit şi am obţinut ce mi-am dorit. Pornografie.

Înainte de a-mi da seama de acest lucru, eram deja dependentă. Această boală nu era pentru mine o înlocuire a vieţii sexuale... pentru că eram virgină şi încă sunt. Era pur şi simplu ceva care să umple golul pe care-l simţeam în viaţa mea. Când eram amărâtă, când aveam o zi proastă, puteam să merg imediat în camera mea, să închid uşa şi să mă simt din nou bine. Şi era pe gratis. Era un lucru nevinovat. Nu va şti nimeni despre acest lucru. De fiecare dată când intram pe internet, ceea ce pofteam până la urmă nu era suficient. La fel ca dependenţii de droguri care trec la substanţe tot mai tari, trebuia să caut surse tot mai puternice de împlinire. Nu s-a terminat până când nu a intervenit Dumnezeu.

Nu ştiu foarte bine când, de ce sau cum s-a întâmplat (în afară de intervenţia lui Dumnezeu, de care aveam mare nevoie), dar într-o zi mi-am dat seama dintr-odată cât de distrusă era viaţa mea. Tatăl meu a fost fumător şi s-a lăsat de fumat dintr-odată. Nu a făcut-o treptat. Am ştiut că şi eu trebuie să fac la fel. Am descoperit că Dumnezeu este singurul care poate vindeca sentimentul meu de goliciune. Am şters ABSOLUT TOT de pe computer: toate paginile web, toate filmele, toate password-urile, tot ceea ce mă putea duce înapoi pe calea care m-a etichetat drept o persoană dezgustătoare. Curiozitatea nevinovată s-a transformat atât de uşor în dependenţă.

Curând după aceea m-am dus într-o tabără creştină. Eram entuziasmată, dar nu m-am aşteptat ca aceasta să-mi schimbe viaţa aşa cum s-a întâmplat. În acel sfârşit de săptămână, mi-am rededicat viaţa lui Iisus Cristos. I-am spus lui Dumnezeu din nou: vreau să trăiesc pentru Tine în totalitate şi fără rezerve. Vreau să fiu o creaţie nouă (2 Corinteni 5:17), transformată de dragostea pe care mi-ai arătat-o. Ştiu că am greşit atât de mult şi că şi faptele mele bune nu sunt vrednice de Tine (Isaia 64:6). Dar ştiu că Tu ne-ai salvat datorită milei Tale, nu datorită lucrurilor bune pe care le-am făcut noi (Tit 3:4-5). Astfel că din acea zi încoace, mi-am luat angajamentul înaintea lui Dumnezeu să fac ceea ce spune El că este mai important decât ceea ce spune lumea sau decât ceea ce cred eu şi să fac totul pentru gloria Lui.

Dragostea pe care am experimentat-o în acea tabără a fost cea care m-a câştigat. Ştiam că Dumnezeu mă iubeşte... dar chiar atât?! Eram înconjurată de oameni pe care nu-i cunoşteam şi care mă sprijineau, rugându-se pentru mine, oferindu-mi sfaturi şi exprimându-şi iubirea faţă de mine. Dar de ce mă iubeau aceşti străini? Biblia spune: „noi Îl iubim pentru că El ne-a iubit întâi” (1 Ioan 4:19). Ei mă iubeau, pentru că simţeau dragostea lui Dumnezeu pentru ei. Şi acum că şi eu simt dragostea lui Dumnezeu pentru mine, vreau să o împărtăşesc lumii! Pe lângă această dragoste, am experimentat muzica de închinare într-un mod în care n-o experimentasem niciodată înainte. M-am apropiat mai mult de vechi prieteni creştini şi mi-am făcut alţii noi. După acel sfârşit de săptămână, Iisus strălucea pe faţa şi în faptele mele. Am găsit în fiecare zi un motiv să-L laud pe Dumnezeu... nu mai rămăsese urmă de goliciune în mine. Nu mai erau mânie, singurătate, amărăciune, teamă. În Psalmul 119:62 se spune: „Mă scol la miezul nopţii să-Ţi mulţumesc pentru judecăţile Tale cele drepte”.

Aşa mă simt acum. Simt că vreau să mă scol noaptea doar pentru a-L lăuda şi a mă închina lui Dumnezeu pentru schimbarea pe care a făcut-o în mine şi în prietenii mei. Nu poţi fi niciodată prea tânăr sau prea în vârstă pentru a fi schimbat. „Nimeni să nu-ţi dispreţuiască tinereţea, ci fii un exemplu pentru credincioşi în vorbire, în purtare, în dragoste, în duh, în credinţă, în curăţie” (1Timotei 4:12).

Astăzi. Predă-te astăzi lui Dumnezeu - în totalitate şi fără rezerve. Nu ai nimic de pierdut, ci de câştigat viaţa veşnică. Apostolul Pavel spune: „Darul lui Dumnezeu este viaţa veşnică în Iisus Cristos, Domnul nostru” (Romani 6:23). Acceptă această ofertă şi aleargă la Dumnezeu, pentru că eşti al Său. Dacă toată lumea te va respinge, El va rămâne lângă tine, pentru că El este Cel care este, Cel care a fost şi Cel care va veni. Şi El te iubeşte.

Trimite această pagină unui prieten

Cum să începi o relaţie cu Dumnezeu