Liniştea sufletească şi vremurile schimbătoare

În vremurile nesigure, cum poţi avea pace în suflet? Cum poţi să nu fii frământat de griji şi de nelinişte?

Lumea aceasta în care trăim este măcinată de lupte, de violenţă - în familie şi în afara ei - , de suferinţă, de durere, de tristeţe... Dar oare avem unde să găsim stabilitate indiferent ce se întâmplă în lume sau în viaţa noastră? Putem privi spre viitor cu speranţă, oricare ar fi împrejurările din viaţa noastră şi din lume?

În vremurile noastre mulţi studenţi consideră că Dumnezeu este singura constantă din viaţa lor. Lumea din jurul nostru este în continuă mişcare, dar Dumnezeu nu Se schimbă. El este acelaşi, imuabil şi demn de încredere. De fapt, El Însuşi spune: „Este oare un alt Dumnezeu afară de Mine? Nu este altă Stâncă, nu cunosc alta!” „Căci Eu sunt Domnul, Eu nu Mă schimb.”¹ Dumnezeu este tot timpul disponibil pentru noi; putem conta pe El. El este „acelaşi ieri şi azi şi în veci”². În plus, ne poate lăsa să-L cunoaştem, ajutându-ne astfel să ne găsim pacea sufletească şi siguranţa în El.

Este posibil să ai pace în suflet?

O absolventă de facultate şi-a descris situaţia astfel: „Este ceva uimitor să am o relaţie reală cu Dumnezeu, în viaţa de zi cu zi. Am un „Însoţitor cosmic” pe care nu L-aş schimba pentru nimic în lume. Mă simt iubită şi simt, în sfârşit, că cineva mă cunoaşte cu adevărat, într-un mod pe care nici nu cred că-l pot descrie în cuvinte.”

Dan, un student cu hemofilie, a descoperit recent că s-a infectat cu virusul HIV, în urma unei transfuzii de sânge. La început a fost în culmea disperării şi a dat vina pe Dumnezeu. Apoi, căutând stabilitate... s-a apropiat de El. Urmarea: în ultimii săi ani de viaţă, a vizitat nenumărate campusuri universitare (deşi avea dureri groaznice), numai pentru a le spune colegilor săi studenţi cum Îl pot cunoaşte pe Dumnezeu şi cum pot avea parte de aceeaşi pace de care se bucura el... „Vă las pacea, vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima.” „În lume veţi avea necazuri; dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea.”³

Ca Dan, şi alţi studenţi au aflat că, indiferent ce ţi s-ar întâmpla în viaţă, nu este „sfârşitul lumii”... fiindcă lumea aceasta nu este sfârşitul!

Dumnezeu este un adăpost pentru fiecare

Trebuie să recunoaştem că mulţi dintre noi aşteptăm să avem probleme şi de-abia apoi ne întoarcem spre Dumnezeu. Un capelan militar din al Doilea Război Mondial spunea: „Nu există atei în adăposturile individuale.” Când viaţa este frumoasă, nu considerăm că avem nevoie de Dumnezeu. Dar situaţia se schimbă când avem probleme, când ne dăm seama că ne aflăm în tranşee.

O altă studentă, Carina, îşi descrie astfel drumul către Dumnezeu: „Credeam că sunt creştină fiindcă mergeam duminica la biserică... dar habar n-aveam cine este Dumnezeu. Ultimul meu an de liceu n-a fost cu nimic deosebit de ceilalţi trei ani dinainte. Îmi petreceam cea mai mare parte din timp bând, drogându-mă sau căutând să mă fac iubită. Simţeam că mor pe dinăuntru şi nu eram deloc stăpână pe viaţa mea. Doar în clipa în care mi-am dat seama că nu mai îmi doresc să trăiesc... mi-a trecut prin minte că la universitate trebuie să fac ceva... ceva care să-mi readucă speranţa în suflet. Atunci L-am rugat pe Dumnezeu să vină în viaţa mea. El mi-a arătat dragoste, iertare şi la El am găsit siguranţă, iertare, mângâiere, acceptare şi un rost în viaţă. El îmi dă tărie şi, dacă n-ar fi fost El, n-aş mai fi astăzi aici.”

Cine ştie ce ne aşteaptă în viitor? Mulţi studenţi s-ar putea să se simtă ca într-un adăpost individual de pe front. Căci, din păcate, viaţa poate fi un câmp de luptă... în care liniştea noastră sufletească să fie mult pusă la încercare. În acele clipe când ne aflăm la strâmtoare, apelăm adesea la Dumnezeu. Şi nu este rău că facem asta, fiindcă Dumnezeu este într-adevăr singura constantă; El Se pune la dispoziţia noastră şi chiar vrea să aibă un cuvânt de spus în viaţa noastră. El spune: „Eu, Eu sunt Domnul şi afară de Mine nu este niciun Mântuitor! ... Căci Eu sunt Dumnezeu, şi nu altul.”⁴

Da, Îl putem considera pe Dumnezeu ca o „cârjă” în care ne putem sprijini... singura Cârjă cu adevărat folositoare.

Gropile invizibile

Cu toate acestea, unii oameni se întorc spre Dumnezeu chiar şi atunci când totul pare să le meargă bine. Iată cazul lui Cristi, un student din Bucureşti: „Ajuns în ultimul an de facultate, puteam spune că avusesem deja parte de toate acele lucruri care mă vor împlini, după spusele altora: roluri de conducere în organizaţiile studenţeşti, chefuri, note bune, întâlniri cu fete atrăgătoare. Aveam tot ceea ce îmi doream să realizez încă din timpul facultăţii... şi mă simţeam tot neîmplinit! Îmi lipsea ceva... şi nu ştiam încotro să mă duc. Bine... nimeni nu ştia că gândesc aşa despre viaţă; nu lăsam să transpară nimic la exterior."

Chiar şi când lucrurile par să meargă cum trebuie, viaţa poate să aibă o groapă - una interioară, care nu poate fi văzută cu ochiul liber - dar pe care inima o simte. O studentă a descris-o astfel: „De câte ori ai crezut că dacă ai avea o anumită haină sau un anume prieten sau dacă ai putea vizita un loc anume... atunci te-ai simţi fericită şi împlinită? Şi de câte ori ai reuşit să cumperi bluza respectivă sau să te întâlneşti cu băiatul dorit sau să vizitezi locul visat... şi la sfârşit te-ai simţit parcă şi mai secătuită decât la început?”

Nu avem nevoie de eşecuri sau de vreo tragedie pentru a simţi gropile din viaţa noastră. Cel mai adesea liniştea sufletească ne lipseşte pur şi simplu deoarece Dumnezeu lipseşte din viaţa noastră. Ana, studenta despre care am vorbit mai înainte, spunea: „De atunci am avut parte de multe probleme şi schimbări în viaţa mea, dar tot ceea ce fac capătă alt sens fiincă ştiu că Dumnezeul veşnic mă iubeşte şi este de partea mea. Nu cred că există ceva pe lumea asta pe care Dumnezeu şi cu mine să nu-l putem rezolva împreună - şi mai este ceva... împlinirea aceea pe care am căutat-o atât de asiduu... ei bine, am găsit-o, în sfârşit!”

Dacă Dumnezeu Se implică în viaţa noastră, putem sta liniştiţi. Căci pe măsură ce Îl cunoaştem şi ascultăm ce spune El în Biblie, ne aduce în suflet o pace deosebită. Vedem viaţa din punctul Său de vedere, fiind conştienţi de credincioşia şi de capacitatea Sa de a avea grijă de noi. Aşa că orice ne-ar aştepta în viitor, putem să ne punem încrederea în Dumnezeu, ştiind că El va rămâne neschimbat. Şi, pe lângă aceasta, de-abia aşteaptă să ne dovedească ce turnură poate lua viaţa noastră dacă ne întoarcem la El şi Îl căutăm cu sinceritate.

Adevărata pace sufletească poate fi întemeiată doar pe Stâncă

Pe ce anume îţi clădeşti viaţa? Căci, crezi sau nu, fiecare dintre noi îşi clădeşte viaţa pe ceva. Fiecare avem o temelie, ceva în care ne punem nădejdea şi încrederea. Poate că acest ceva este reprezentat de propria persoană: „Ştiu că pot reuşi în viaţă dacă mă străduiesc cu adevărat.” Sau poate fi un stil de viaţă: „Dacă aş putea câştiga suficienţi bani, ce minunată ar fi viaţa!” Sau poate chiar o perioadă de timp: „Noul mileniu în care am intrat va schimba situaţia de fapt.”

Ei bine, Dumnezeu are o altă opinie. El spune că suntem pe un teren nesigur dacă ne punem nădejdea şi încrederea în noi înşine, în alţi oameni sau în ceea ce ne oferă această lume. El vrea să ne încredem în El. Tocmai din acest motiv spune: „De aceea, pe orişicine aude aceste cuvinte ale Mele şi le face, îl voi asemăna cu un om cu judecată, care şi-a zidit casa pe stâncă. A dat ploaia, au venit şuvoaiele, au suflat vânturile şi au bătut în casa aceea, dar ea nu s-a prăbuşit, pentru că avea temelia zidită pe stâncă. Însă orişicine aude aceste cuvinte ale Mele, şi nu le face, va fi asemănat cu un om nechibzuit, care şi-a zidit casa pe nisip. A dat ploaia, au venit şuvoaiele, au suflat vânturile şi au izbit în casa aceea: ea s-a prăbuşit, şi prăbuşirea i-a fost mare.”⁵

Este un lucru înţelept să-L avem pe Dumnezeu în viaţa noastră în acele clipe când avem necazuri. Însă Dumnezeu doreşte să avem o viaţă bogată indiferent de situaţia în care ne-am afla. El vrea să aibă o influenţă pozitivă în fiecare sferă a vieţii noastre. Iar atunci când ne bizuim pe El şi pe cuvintele Sale, ne clădim viaţa pe Stâncă.

Pacea sufletească supremă

Unii se simt în siguranţă fiindcă tatăl lor este multimilionar sau fiindcă ştiu că pot cu uşurinţă să ia note mari. Însă poţi avea o siguranţă chiar şi mai mare: dacă ai o relaţie personală cu Dumnezeu.

Dumnezeu are putere. Spre deosebire de noi, Dumnezeu ştie ce se va întâmpla mâine, săptămâna următoare, anul următor, în deceniul care urmează. El spune: „Căci Eu sunt Dumnezeu şi nu este altul; Eu sunt Dumnezeu şi nu este niciunul ca Mine. Eu am vestit de la început ce are să se întâmple şi cu mult înainte ce nu este încă împlinit.”⁶ El ştie ce se va întâmpla în mileniul în care am intrat. Dar mai important este că ştie ce se va întâmpla în viaţa ta peste cinci minute, mâine, săptămâna viitoare şi până la sfârşitul vieţii tale pe acest pământ. Şi mai important chiar decât acest lucru este ca tu să ştii că va fi alături de tine în clipa când se va întâmpla... dacă ai hotărât să-L chemi în viaţa ta. El ne spune că poate fi „adăpostul şi sprijinul nostru, un ajutor care nu lipseşte niciodată în nevoi.”⁷ Dar trebuie să ne străduim din inimă să Îl căutăm, fiindcă El spune: „Mă veţi căuta şi Mă veţi găsi, dacă Mă veţi căuta cu toată inima.”⁸

Aceasta nu înseamnă că aceia care-L cunosc pe Dumnezeu nu vor avea de înfruntat dificultăţi. Vor avea. Dacă în viitor ţara noastră va avea de suferit de pe urma atacurilor teroriste, vor suferi şi aceia care Îl cunosc pe Dumnezeu. Dar prezenţa lui Dumnezeu îţi dă o anumită pace şi o anumită tărie. Un ucenic al lui Isus Hristos a exprimat această realitate astfel: „Suntem încolţiţi în toate chipurile, dar nu la strâmtoare; în grea cumpănă, dar nu deznădăjduiţi; prigoniţi, dar nu părăsiţi; trântiţi jos, dar nu omorâţi.”⁹ Viaţa ne dovedeşte că vom avea, cu siguranţă, probleme. Dacă totuşi le suportăm avându-L de partea noastră pe Dumnezeu, le vom privi dintr-un alt unghi şi vom avea o tărie neobişnuită. Nicio problemă nu este prea mare pentru Dumnezeu. El este mai mare decât toate problemele pe care le-am putea avea şi, oricum, nu ne lasă să le înfruntăm singuri.

Lui Dumnezeu Îi pasă de noi. Să nu uităm că puterea extraordinară a lui Dumnezeu, pe care El şi-o poate manifesta în viaţa noastră, este însoţită de marea Sa dragoste pentru noi. Viitorul poate să aducă o perioadă de pace mondială nemaivăzută până acum... sau dimpotrivă, mai multă ură şi violenţă etnică, mai multe divorţuri, mai multe crime ş.a.m.d. Oricare ar fi situaţia, nimeni nu ne iubeşte mai mult ca Dumnezeu; nimeni nu poate să aibă mai multă grijă de noi decât Dumnezeu. Cuvântul Său spune: Domnul este bun, El este un loc de scăpare în ziua necazului; şi cunoaşte pe cei ce se încred în El.” „Aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El Însuşi îngrijeşte de voi.”¹⁰ şi: „Domnul este drept în toate căile Lui şi milostiv în toate faptele Lui. Domnul este lângă toţi cei ce-L cheamă, lângă cei ce-L cheamă cu toată inima. El împlineşte dorinţele celor ce se tem de El, le aude strigătul şi-i scapă.”¹²

Isus Hristos le-a spus urmaşilor Săi: „Nu se vând oare două vrăbii la un ban? Totuşi, nici una din ele nu cade pe pământ fără voia Tatălui vostru. Cât despre voi, până şi perii din cap, toţi vă sunt număraţi. Deci, să nu vă temeţi; voi sunteţi mai de preţ decât multe vrăbii.”¹³ Dacă te întorci spre Dumnezeu, El va avea grijă de tine mai bine ca oricine.

Pacea sufletească se află în Dumnezeu

N-avem de unde şti ce ne rezervă viitorul. Dacă ne va aduce dificultăţi, Dumnezeu poate să fie alături de noi, să nu ne lase singuri. Dacă ne va aduce o viaţă uşoară, tot vom avea nevoie de Dumnezeu: ca să umplem golul din sufletul nostru şi ca să dăm sens vieţii noastre.

La urma urmelor, ce contează cel mai mult? Ce contează cu adevărat? Să nu fim despărţiţi de Dumnezeu. Ei bine, atunci să ne punem întrebarea: Îl cunoaştem pe Dumnezeu? Dar El ne cunoaşte? I-am îngăduit să intre în viaţa noastră? Căci atunci când Îl cunoaştem, El ne face să vedem totul dintr-un alt unghi, aducându-ne speranţă. Apoi, având o relaţie personală cu El, ne putem bucura de pace, în ciuda tuturor împrejurărilor potrivnice.

De ce trebuie să ocupe Dumnezeu locul cel mai seamă în viaţa noastră? Fiindcă dacă nu Îl cunoaştem, nu putem avea cu adevărat pace sau nădejde. El este Dumnezeu, nu noi... El nu depinde de noi, dar noi trebuie să depindem de El, fiindcă ne-a creat cu nevoia de a-L avea în viaţa noastră. Putem încerca noi cât vrem să ne simţim împliniţi fără El... va fi în van.

Dumnezeu vrea să Îl căutăm. Vrea să Îl cunoaştem şi să Îl invităm să se implice în viaţa noastră. Dar există o problemă: toţi I-am închis uşa vieţii noastre în nas. Biblia descrie această realitate cu următoarele cuvinte: „Noi rătăceam cu toţii ca nişte oi, fiecare îşi vedea de drumul lui...”¹⁴ Toţi am încercat - sau încercăm încă - să ne descurcăm în viaţă fără Dumnezeu. Ei bine, Biblia numeşte această faptă „păcat”.

Studenta despre care vorbeam mai sus a spus despre păcat: „Când am intrat la universitate, nu Îl cunoşteam pe Hristos, nu-L aveam în viaţa mea. Pe atunci aveam întreaga lume la picioare, aşteptând cu nerăbdare schimbările pe care le voi aduce. Luam parte la tot felul de întâlniri politice, făceam cursuri despre rasism şi dreptate socială şi mă dedicam total voluntariatului la centrul de servicii comunitare. Credeam că am puterea lăuntrică de a aduce o schimbare majoră în lume. Făceam meditaţii gratuite cu şcolarii din familiile defavorizate; lucram la un adăpost pentru persoanele fără casă; strângeam mâncare pentru cei înfometaţi. Şi, cu toate acestea, cu cât încercam mai mult să schimb lumea, cu atât mai frustrată mă simţeam. M-am luptat cu birocratia, apatia şi ... păcatul. Începusem să cred că natura umană s-ar putea să aibă nevoie de o reparaţie capitală.”

Adevărata pace sufletească = împăcare cu Dumnezeu

Vremurile nesigure, tehnologia din ce în ce mai performantă nu au o importanţă prea mare în situaţia noastră. De ce? Fiindcă problema esenţială a oamenilor este că s-au depărtat de Dumnezeu. Problemele noastre cele mai mari nu sunt de natură fizică, ci de natură spirituală. Şi, întrucât Dumnezeu ştie acest lucru, a găsit o soluţie ca să nu mai fim despărţiţi de El. A găsit o cale pe care putem merge pentru a ne întoarce la El... prin Iisus Hristos.

Biblia spune: „Căci atât de mult a iubit Dumnezeu lumea încât a dat pe Singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.”¹⁵ Iisus Hristos a fost răstignit - aceasta era o formă antică de execuţie - din cauza păcatelor noastre... în locul nostru. A murit, a fost îngropat şi apoi a înviat din morţi. Datorită jertfei şi morţii Sale putem începe acum o relaţie personală cu Dumnezeu - „Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu.”¹⁶ Lucrurile sunt destul de simple: Dumnezeu Îşi doreşte o relaţie desăvârşită cu noi - aşa că a făcut posibilă această relaţie prin Iisus. Apoi de noi depinde să-L căutăm pe Dumnezeu şi să-L invităm în viaţa noastră. Cei mai mulţi oameni fac acest lucru prin rugăciune; adică vorbindu-I sincer lui Dumnezeu. Chiar în clipa aceasta te poţi apropia de Dumnezeu dacă îi spui sincer: „Doamne Dumnezeule, vreau să Te cunosc. Nu Te-am lăsat să intri în viaţa mea până acum, dar nu mai vreau să fie aşa. Nu mai vreau să fiu despărţit de Tine. Cred că Iisus a murit în locul meu, pentru ca să pot fi iertat de păcatele mele şi să fiu împăcat cu Tine. Îmi doresc să Te implici în viaţa mea de acum înainte.”

Ei bine, L-ai rugat deschis pe Dumnezeu să intre în viaţa ta? Numai tu şi cu El ştiţi sigur cum stau lucrurile. Dacă L-ai invitat, te aşteaptă o mulţime de lucruri interesante. Dumnezeu îţi făgăduieşte că îţi va aduce nenumărate împliniri în viaţa aceasta, tocmai datorită relaţiei cu El.¹⁷ Promite să locuiască în tine¹⁸ şi să-ţi dăruiască viaţa veşnică.¹⁹ Iată ce mărturiseşte o studentă despre Dumnezeu: „Mama a divorţat de tata când eram foarte mică şi nu prea îmi dădeam seama ce se întâmplă. Nu ştiam decât că tata nu mai venea acasă. Într-o zi m-am dus în vizită la bunica şi i-am spus că nu înţeleg cum poate tata să mă facă să sufăr... ba chiar să dispară cu totul. Ea m-a luat în braţe şi mi-a spus că există Cineva care nu mă va părăsi niciodată... şi acel Cineva este Iisus. Apoi a citat Evrei 13:5 şi Psalmul 68:5: «Nicidecum n-am să te las, cu niciun chip nu te voi părăsi»; «El este Tatăl orfanilor, Apărătorul văduvelor, El, Dumnezeu, care locuieşte în locaşul Lui cel sfânt.» Am fost extraordinar de încântată să aud că Dumnezeu dorea să fie Tatăl meu.”

Orice s-ar întâmpla în jurul tău, în lume, ai linişte în suflet deoarece ştii că Dumnezeu poate să fie lângă tine şi nu te va lăsa singur. Orice ne-ar rezerva viitorul, Îl putem avea pe Dumnezeu - Singurul care nu se schimbă - în viaţa noastră tot timpul.

Dacă doreşti să Îl cunoşti mai bine pe Dumnezeu şi să afli mai multe despre dragostea pe care ţi-o poartă, citeşte Evanghelia după Ioan. Iar dacă ai nedumeriri legate de vreuna dintre problemele din acest articol, te rugăm să ne contactezi. Ne va face plăcere să îţi răspundem la întrebări.

Tocmai L-am chemat pe Isus în viaţa mea (urmează câteva informaţii utile)...

Poate vreau să-L chem pe Isus în viaţa mea; vă rog, spuneţi-mi mai multe despre acest lucru...

Am o întrebare...

(1) Isaia 44:8 şi Maleahi 3:6 din Biblie
(2) Epistola către Evrei 13:8
(3) Evanghelia după Ioan 14:27 şi 16:33
(4) Isaia 43:11 şi Isaia 45:22
(5) Evanghelia după Matei 7:24-27
(6) Isaia 46:9-10
(7) Psalmul 46:1
(8) Ieremia 29:13
(9) 2 Corinteni 4:8-9
(10) Naum 1:7
(11) 1 Petru 5:7
(12) Psalmul 145:17-19
(13) Evanghelia după Matei 10:29-31
(14) Isaia 53:6a
(15) Evanghelia după Ioan 3:16
(16) Evanghelia după Ioan 1:12
(17) Evanghelia după Ioan 10:10
(18) Evanghelia după Ioan 14:23
(19) 1 Ioan 5:11-13.

Trimite această pagină unui prieten

Cum să începi o relaţie cu Dumnezeu