De ce se întâmplă lucruri rele?

De Stacy James

Cea mai grea întrebare cu privire la răul care există în lume este: „De ce nu previne Dumnezeu răul?” Dacă Dumnezeu este cu adevărat bun şi atotputernic, de ce nu face El nimic în acest sens?

Mai întâi, Dumnezeu nu creează răul; El permite ca acesta să aibă loc. Când a făcut lumea, Dumnezeu le-a creat pe toate bune. Dar i-a creat pe oameni cu libertate de alegere. Aceasta implică şi libertatea de a face alegeri corecte sau greşite. De cele mai multe ori, alegerile greşite atrag după ele consecinţe care ne rănesc pe noi, pe alţii sau pe nişte victime nevinovate care nu merită acest lucru.

Când eram studentă, am paralizat în urma unei sărituri în apă. Dumnezeu nu m-a împins în apă pentru a mă pedepsi sau pentru a mă învăţa neapărat o lecţie; eu am ales să sar în apă de pe umerii prietenei mele. Şi deşi consecinţele au fost groaznice, nu pot învinovăţi pe nimeni decât pe mine însămi.

Desigur, Dumnezeu ar putea să intervină şi să controleze toate aspectele vieţii noastre - atât bune cât şi rele - dar atunci am fi nişte simpli roboţi şi nu cu adevărat liberi. Dacă ar dori, ne-ar putea forţa chiar să ÎL iubim, dar o dragoste forţată nu este dragoste reală. El ne dă libertatea de a-L alege sau nu, libertatea de a trăi şi a ne bucura de viaţă şi libertatea de a face alegeri corecte sau greşite. Din păcate, trebuie să suportăm consecinţele propriilor fapte sau ale faptelor altora.

C. S. Lewis a spus că 80% din suferinţa care există în lume se datorează răului moral al omenirii. Dar cum rămâne cu celelalte 20 de procente? Sunt unele lucruri pe care nu le vom înţelege pe deplin niciodată pe acest pământ.

Există însă o veste bună. Mai întâi, Dumnezeul iubitor este şi drept. Vine o vreme când toţi cei care au făcut alegeri greşite, au rănit victime nevinovate şi au scăpat nepedepsiţi vor suferi consecinţele faptelor lor. Dumnezeu este Judecătorul suprem, iar la momentul potrivit El îi va judeca pe toţi pentru toate faptele lor. „Nici o făptură nu este ascunsă de El, ci totul este gol şi descoperit înaintea ochilor Aceluia cu care avem de-a face” (Evrei 4:13).

În al doilea rând, deseori Dumnezeu foloseşte durerile vieţii pentru un bine mai mare, pentru a ne dezvolta caracterul şi pentru a ne face persoane mai bune. Vom fi astfel capabili să-i ajutăm şi pe alţii în situaţii similare. Eu am avut ocazia să-i ajut pe mulţi studenţi cu dizabilităţi (asta după ce mulţumirea mea de sine a fost schimbată în compasiune!). De asemenea, durerile ne determină să vedem ceea ce este important în viaţă şi adesea ne îndreaptă către Dumnezeu atunci când nimic altceva nu o face. Observăm importanţa credinţei, a dragostei, a compasiunii, a familiei şi a prietenilor.

În al treilea rând, Dumnezeu a pregătit o cale de ieşire. Vine o vreme când nu va mai fi nicio suferinţă. În cer, oamenii se vor bucura de un paradis dincolo de orice imaginaţie. Dumnezeu a creat un loc al gloriei veşnice, unde nu vor mai fi plâns, durere, boală sau moarte; un loc unde oamenii vor avea parte de bucuria Sa pentru totdeauna.

În ultimul rând, lui Dumnezeu realmente Îi pasă. El nu a promis niciodată că viaţa va fi lipsită de probleme, dar a promis că va fi alături de noi. Şi Iisus a simţit iubire, compasiune, întristare şi a fost atras de cei suferinzi. În dragostea Sa, Dumnezeu doreşte să aibă o relaţie cu noi. „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât L-a dat pe singurul Său Fiu pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică” (Ioan 3:16).

Pentru a citi povestea lui Stacy, vezi website-ul ei www.walkingvictorious.com.

Trimite această pagină unui prieten

Cum să începi o relaţie cu Dumnezeu