CAUTA
Întrebări și răspunsuri
despre viată şi Dumnezeu
despre viată şi Dumnezeu
CAUTA
Iată-te aici. Chiar acum. Uitându-te pe un ecran de computer. Trece încă o secundă. Încă un moment din viaţă. Uite! S-a dus. Na! Mai trece unul. Trec secundele şi minutele. O oră. O zi. O săptămână. Un an. Astăzi e aici. Mâine s-a dus.
Iată-te aici. Undeva pe planeta Pământ. La ce te gândeşti… CHIAR ACUM? La nimic? Sau la ceva de genul: „Vreau ceva mai mult”?
Da, dar ce mai mult? Mai multe note bune? Mai mulţi prieteni? Mai multe petreceri? Mai multe persoane cu care să ieşi în oraş? Mai mulţi bani?1 Mai multe CD-uri? Mai multe haine?
Îţi aduci aminte când ai obţinut acel lucru pe care ţi l-ai dorit sau când ai ieşit împreună cu acea persoană cu care ai vrut să devii prieten/ă… îţi aminteşti sentimentul pe care l-ai avut după aceea? N-a fost ceva de genul: „Nu mi-a schimbat viaţa radical aşa cum am crezut că se va întâmpla”?
Atunci ce faci? Încerci să găseşti o altă idee?
Poate că experienţa sau lucrul în care ai sperat nu a fost chiar ceea ce căutai. Sau poate că ai nevoie să ai acea experienţă sau acel lucru MAI MULT. Mai multe haine. Mai multe CD-uri. Mai mulţi prieteni/prietene. Mai multe petreceri.
Dar chiar şi atunci rămâi cu acel sentiment, cu acel gând chinuitor: „Vreau şi mai mult”.
Deci vrei mai mult. Ceva mai mult. Dar nu eşti sigur ce este acel ceva. E ca şi cum ar fi o sete constantă în viaţa ta. E ca şi cum ai avea sentimentul că ceva lipseşte. Sentimentul că trebuie să fie ceva mai mult ÎN viaţă. Ceva mai mult pe care să-l primeşti de la viaţă.
Te întrebi: „Sunt doar un om nepotrivit pentru locul în care mă aflu? Care este problema mea? Care este rostul meu?” Setea rămâne. Iar ceea ce ai experimentat până acum n-a reuşit să-ţi astâmpere câtuşi de puţin această sete.
Desigur, nu le spui prietenilor tăi despre acest lucru. Dacă ar afla că ai astfel de gânduri, vor spune cu siguranţă: „Aoleu… el/ea ia viaţa PREA în serios”.
Dar poate că şi ei experimentează aceeaşi sete pe care o ai şi tu. Poate că şi ei au gândurile pe care le ai tu. Poate că toţi trăiesc sub conspiraţia tăcerii: „Nu vreau ca cineva să ştie ce gândesc eu cu adevărat despre viaţă”.
Te-ai gândit vreodată că această sete are de-a face cu Dumnezeu? Desigur, Dumnezeu este aproape de noi deşi nu se vede cu ochiul liber. Dar El se află şi în alte sfere, dincolo de a noastră. Şi poate că aici este dilema. Avem nevoie de ceva de dincolo de lumea noastră care să astâmpere setea noastră.
Oare nu a fost creată viaţa (de Dumnezeu) într-un asemenea mod, încât nimic din această lume să nu ne satisfacă pe deplin? Chiar şi acele lucruri bune cum sunt o carieră de succes, o viaţă de familie sănătoasă, căsătoria cu persoana pe care o iubeşti cu adevărat. Poate că şi aceste lucruri lasă în urmă un sentiment de goliciune. Poate că nici aceste lucruri nu satisfac setea. De ce? Pentru că ele aparţin sferei pământeşti. Iar noi avem nevoie de ceva de dincolo de această lume, care să ne împlinească vieţile.
Poate că Dumnezeu ne-a creat în aşa fel, încât să-L căutăm pe El.2
Gândeşte-te la acest lucru. Dacă tot ceea ce ne-am dorit şi am avut nevoie vreodată poate fi obţinut din lumea în care trăim, nu L-am mai dori pe Dumnezeu. Nu am mai simţi nevoia de Dumnezeu. Şi poate că El simte că este prea important pentru a fi omis.
Deci iată-te aici. Chiar acum. Având nevoie de ceva mai mult. Dorind ceva mai mult. Dar dacă acest „mai mult” pe care ţi-l doreşti nu se găseşte în această lume, ce faci? Unde te duci să-l găseşti?
Click aici pentru a citi o întâmplare din Biblie despre acest fenomen.
Biblia, Ioan 4:4-18…
Fiindcă trebuia să treacă prin Samaria (Iisus), a ajuns lângă o cetate din ţinutul Samariei, numită Sihar, aproape de ogorul, pe care-l dăduse Iacov fiului său Iosif.
Acolo se afla fântâna lui Iacov. Isus, ostenit de călătorie, şedea lângă fântână. Era cam pe la ceasul al şaselea. A venit o femeie din Samaria să scoată apă. “Dă-Mi să beau”, i-a zis Isus. Căci ucenicii Lui se duseseră în cetate să cumpere de ale mâncării.
Femeia Samariteancă I-a zis: “Cum Tu, Iudeu, ceri să bei de la mine, femeie Samariteancă?” – Iudeii, în adevăr, n-au legături cu Samaritenii.
– Drept răspuns, Isus i-a zis: “Dacă ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu, şi Cine este Cel ce-ţi zice: “Dă-Mi să beau!” tu singură ai fi cerut să bei, şi El ţi-ar fi dat apă vie.”
“Doamne”, I-a zis femeia, “n-ai cu ce să scoţi apă, şi fântâna aste adâncă; de unde ai putea să ai dar această apă vie? Eşti Tu oare mai mare decât părintele nostru Iacov, care ne-a dat fântâna aceasta, şi a băut din ea el însuşi şi feciorii lui şi vitele lui?”
Isus i-a răspuns: “Oricui bea din apa aceasta, îi va fi iarăşi sete. Dar oricui va bea din apa, pe care i-o voi da Eu, în veac nu-i va fi sete; ba încă apa, pe care i-o voi da Eu, se va preface în el într-un izvor de apă, care va ţâşni în viaţa veşnică.”
“Doamne”, I-a zis femeia, “dă-mi această apă, ca să nu-mi mai fie sete, şi să nu mai vin până aici să scot.”
“Du-te”, i-a zis Isus, “de cheamă pe bărbatul tău, şi vino aici”.
Femeia I-a răspuns: “N-am bărbat.” Isus i-a zis: “Bine ai zis că n-ai bărbat. Pentru că cinci bărbaţi ai avut; şi acela, pe care-l ai acum, nu-ţi este bărbat. Aici ai spus adevărul.”
De ce aminteşte Iisus de relaţiile pe care le-a avut această femeie cu toţi acei bărbaţi? Şi ce are acest lucru de-a face cu apa vie?
Cel mai bun mod de a înţelege această întâmplare este să observi că Iisus vorbeşte pe două nivele. El vorbeşte despre două feluri de apă. Una este apa naturală din fântână (obişnuitul H20). Cealaltă apă este ceva pe care El îl numeşte „apa vie”.
Care este diferenţa dintre cele două ape? Iisus a spus că nu apa normală ne astâmpără setea, ci apa vie. Prin urmare, ce este apa vie?
Prin apa vie, Iisus a vrut să spună o relaţie cu Dumnezeu. Numai o relaţie cu Dumnezeu va astâmpăra setea noastră spirituală. Cu aceasta în minte, de ce crezi că Iisus i-a cerut femeii să-l cheme pe soţul ei?
El a dorit ca ea să-şi dea seama de lucrurile prin care a încercat să-şi astâmpere setea spirituală, dar fără niciun folos. Ea a avut şase bărbaţi în viaţa ei, dar era încă însetată. Niciunul dintre bărbaţii din viaţa ei nu a putut să-i împlinească dorinţele cele mai profunde.
Nimic din lumea aceasta nu ne poate împlini nevoile şi dorinţele noastre cele mai profunde. În ultimă instanţă, avem nevoie ca Dumnezeu, care este în afara acestei lumi, să ne satisfacă deplin. Avem nevoie de „apa Sa vie”. Avem nevoie să-L cunoaştem şi să avem o relaţie cu El. Altfel, vom continua să fim „însetaţi” în viaţă. Însetaţi din punct de vedere spiritual.
De aceea Iisus a spus: „Cine bea din apa pe care i-o voi da Eu nu va mai înseta niciodată”. Cunoaşterea Lui ne împlineşte. Ne satisface acea sete chinuitoare pe care o avem. Setea pe care nimic altceva nu o poate astâmpăra.
În această întâmplare, femeia încerca să pună capăt setei sale spirituale prin relaţii cu bărbaţi. Dar acest lucru s-a dovedit a fi fără succes. Acele „fântâni” nu i-au putut oferi apă vie. Tu din ce „fântâni” încerci să-ţi astâmperi setea?
Uneori, oamenii încearcă să-şi împlinească nevoile spirituale cu lucruri care nu sunt spirituale – cum ar fi banii, popularitatea, aspectul fizic plăcut, deţinerea unor lucruri frumoase.
Alteori, ei încearcă să-şi împlinească nevoile spirituale printr-o formă sau alta de spiritualitate, care nu implică o relaţie personală cu Dumnezeu. Din nou, aceasta este o „fântână” defectă.
Mesajul întâmplării este că Iisus Însuşi este sigura „fântână” sigură. El este singurul care ne poate da „apă vie”. Iar apa pe care ne-o oferă El este un dar. Este această apă un dar pe care vrei să îl primeşti? Va face o diferenţă enormă în viaţa ta chiar ACUM.
Da, spuneţi-mi mai multe despre acest lucru.
| ► | Cum să-L cunoști pe Dumnezeu… |
| ► | Am o întrebare… |
Note de subsol: (1) Cine iubeşte banii, nu se satură niciodată de bani… (Eclesiastul 5:10) (2) El a făcut ca toţi oamenii, ieşiţi dintr-unul singur, să locuiască pe toată faţa pământului; le-a aşezat anumite vremuri şi a pus anumite hotare locuinţei lor, ca ei să caute pe Dumnezeu, şi să se silească să-L găsească bâjbâind, măcar că nu este departe de fiecare din noi. (Faptele apostolilor, Capitolul 17:26-27)
