Catalin Banu

Cu ochii inca umflati de somn puneam ibricul pe foc in timp ce imi aprindeam prima tigara si ma pregateam pentru momentul preferat al zilei. Sorbindu-mi cafeaua ieseam pe casa scarilor sau in fata blocului cand vremea era buna. Cele 4-5 tigari si cana de cafea erau momentul culminant dupa care visam toata ziua si pentru care ma trezeam. Intr-un fel pentru asta traiam.

Venisem de aproape un an de zile in Bucuresti unde lucram ca alpinist utilitar. Dupa ce facusem armata la parasutism era oarecum o alegere logica. Cu parul lung, strans in coada la spate si imbracaminte gen underground treceam pe strazile Bucurestiului ca o imagine a sigurantei de sine. Eram arhitectul propriului univers compus din pagini din cartile lui Pavel Corut si din propriile pareri despre viata. Undeva departe in universul meu era o fiinta care din necesitate putea fi numita Dumnezeu dar care nu avea nimic de-a face cu noi si la drept vorbind eram chiar multumit cu situatia. Biblia era o carte de istorie a evreilor si o colectie de basme nereusite promovata de o elita interesata de manipularea maselor.

Nimic nu m-ar fi facut sa-mi schimb parerea. Nimic in afara celor doua minute in care, in timpul unui salt cu parasuta, aceasta a refuzat sa se deschida. Ar fi exagerat sa spun ca viata mi-a trecut prin fata ochilor in timp ce trageam cu infrigurare de comanda parasutei cu speranta ca macar a doua oara sa se deschida. Am avut timp sa ma gandesc mai mult la viata dupa aterizare si in cursul lunilor urmatoare. Universul meu perfec incepuse sa se clatine dupa experienta asta lasand loc panicii si depresiei uneori.

Eram gazduit de matusa mea, o crestina practicanta care lua relatia cu Dumnezeu intr-un mod foarte personal. Era un fel de obligatie morala sa ii raspund la invitatia de a o insoti la biserica duminica desi din partea ei nu era nici o presiune.

Ma trezeam in biserica, intr-o alta lume in care oamenii vorbeau simplu despre un Dumnezeu personal, implicat in vietile lor, si pentru care credinta era mai mult decat un concept abstract. Desi eram la polul opus in ce priveste moralitatea eram atras de felul lor de a fi si de actiunile lor. Unii dintre ei luau la masa copiii ai strazii, duceau mancare bolnavilor nevoiasi sau batranilor.

Desi viata mea curgea la fel, dupa o vreme am inceput sa citesc Biblia fara sa ii dau importanta pe care i-o dadeau cei din comunitatea matusii mele. Noul Testament continua sa-mi confirme parerea ca e vorba de o colectie de povesti neverosimile.
Cred ca trecuse aproape un an de la contactul meu cu biserica‚ cand, intr-o dimineata o prietena de familie a matusii aflata in vizita mi-a spus direct: „Domnul Iisus te iubeste si vrea sa inchei un legamant cu el”. Ceea ce insemna nici mai mult, nici mai putin decat ca Iisus voia sa fiu intr-o relatie apropiata cu El. Pana atunci cuvintele Dumnezeu si dragoste nu avusesera nimic in comun. Mi-am ascuns socul dupa niste cuvinte politicoase dar ceva inexplicabil s-a intamplat in interior. Ideea ca Dumnezeul crestinilor pe care eu il credeam un tiran care ar vrea sa-si impuna regulile de fapt ma accepta si ma iubeste asa cum eram a avut darul sa-mi topeasca inima. Ceva s-a schimbat in viata mea din ziua aceea.

In zilele urmatoare am vazut efectul asupra tabietului meu preferat. Diminetile imi savuram cafeaua in bucatarie citind Biblia cu alti ochi. Vedeam in ea scrisoarea de dragoste a unui Tata catre fiul ratacitor care tocmai gasise drumul spre casa. In drum spre metroul care ma ducea la serviciu imi aprindeam tigara si ma rugam. Nu ma invatase nimeni sa ma rog dar pur si simplu venea natural sa stau de vorba cu un Dumnezeu care ma iubea. In urmatoarele doua luni am continuat obiceiul acesta pana cand din rutina mea ramasese doar rugaciunea.

La tigari am renuntat pe parcurs odata cu cresterea dorintei mele de a ma apropia mai mult de Dumnezeu. Pur si simplu am constatat ca stilul de viata cu care eram obisnuit era ceva care n-ar fi fost pe placul lui Dumnezeu. Dupa ce am fost eliberat de dependenta de tutun si alcool au inceput sa constat ca in viata mea erau si alte lucruri care nu erau tocmai OK in relatia mea cu Dumnezeu: limbajul murdar, minciuna si pornografie printre altele. Am renuntat la lucrurile care il intristau pe Dumnezeu din dragoste pentru El, nu pentru ca mi-ar fi fost impuse din afara de reguli sau constrangeri.

Dupa ce m-am casatorit cu Lavinia, la doi ani dupa ce am devenit crestin practicant, mi-am dat seama ca am cu ea acelasi gen de relatie pe care o am cu Dumnezeu. O relatie in care comportamentul meu este motivat nu de reguli ci de dragoste.

Catalin Banu

Trimite si tu un mesaj catre Catalin Daca ai intrebari sau pur si simplu ai vrea sa stii mai multe despre Catalin, te incurajam sa-i trimiti un mesaj chiar acum. Vei primi raspuns tot prin email cat mai curand posibil. Exploreaza si restul site-ului si citeste si alte experiente adevarate din care poti sa inveti.

Citeste si alte marturii »