| Everystudent.ro |
|
Existența Iisus Experiențe Decizia ta Probleme de viață Dezvăluiri Mărturii Întrebări dificile Întreabă-ne Evenimente Despre site Recomandă-ne ![]()
|
Ani FalcaIntrasem cu bursa de merit si ma bucuram de tot ce oferea viata de student. In acelasi timp invatam din greu ca sa pot sa imi pastrez bursa si sa am note bune care sa imi asigure un start bun in cariera. Desi din afara parea ca totul merge bine, in sufletul meu era insa un gol care nu putea fi umplut nici de petreceri, nici de prieteni, nici de succesul de la scoala. De Yoga m-am apucat in anul 2 dupa ce am vazut in campus un afis care imi promitea trei lucruri dupa care tanjeam: integrare armonioasa in societate, depasirea conditiei proprii si o relatie cu Dumnezeu. Am participat impreuna cu o colega de camera la cursul de Yoga timp de un an de zile. In timp ce imi faceam exercitiile simteam o pace si asta imi placea. Din nefericire pacea ma parasea la putin timp dupa ce exercitiul se termina si nu am reusit sa mentin starea aceea prea mult timp. Cand un prieten m-a intrebat daca sunt crestina sau yoghina, i-am replicat scurt ca sunt o crestina care practica yoga, dar am inceput atunci sa ma gandesc la granita tot mai ingusta dintre convingerile mele "crestine" si formele de yoga care promovau imoralitatea sexuala si de care ma ferisem pana atunci. Vedeam ca imi e din ce in ce mai greu sa gasesc argumente contra si atunci, m-am hotarat sa ma opresc. In ziua in care am primit vestea ca fratele meu s-a sinucis, totul s-a prabusit. Cariera, relatiile, petrecerile si-au pierdut instantaneu scopul ca si restul existentei mele. Dintr-o data raspunsul la intrebarea "ce se intampla dupa moarte" a devenit mai important decat orice altceva. Ma gandeam atunci ca daca imi ating scopurile, reusesc sa am o cariera de succes, recunoastere, independenta si toate celelalte lucruri, in ziua in care voi muri vor fi egale cu zero. Cu greu am fost convinsa de prieteni si familie sa ma intorc la facultate. Durerea pierderii se impletea cu sentimentul de vinovatie. Cristi, fratele meu, venise sa stam de vorba cu putin timp inainte de a se sinucide iar eu nu-mi gasisem timp pentru el. Eram prea ocupata cu un examen. Antidepresivele pe care mi le recomandase medicul imi amorteau creierul pentru o vreme si imi dadeau o stare de somnolenta continua. Nu gaseam in mine sau in jur nici un motiv care sa ma convinga ca viata merita traita in continuare. Nu ma gandeam la sinucidere, ci pur si simplu nu mai gaseam nici un sens in viata. Vara si sesiunea de re-examinare la care participam pentru prima data, au trecut fara sa imi lase prea multe amintiri si m-am intors la facultate fara nici un entuziasm. Viata si-a continuat drumul nepasatoare fata de durerea si intrebarile mele. Intr-o seara ca oricare alta din acea toamna, am stat de vorba cu doua fete care venisera in vizita la colega mea de camera. Ele vorbeau despre cum poti sa ai o relatie personala cu Dumnezeu, lucru pe care nu puteam sa il accept. Nu credeam ca o fiinta umana, poate sa aiba o astfel de relatie cu Dumnezeul creator al tuturor lucrurilor. Dar ceea ce spuneau ele parea sa aiba sens. Stiam ca exista o plata pentru pacatul meu si stiam ca acesta ma desparte de Dumnezeu, si nu puteam sa inteleg de ce ne-a creat daca nu putem sa ajungem la El. Pentru prima oara am inteles atunci ca Iisus nu a murit doar pentru pacatele oamenilor, ci si pentru pacatele mele. Era exact ce aveam nevoie. L-am rugat sa vina in viata mea fara sa stiu ce va urma. Imediat dupa asta am experimentat un sentiment profund de pace care nu m-a mai parasit. Am simtit atunci ca intrebarile esentiale si-au gasit raspunsul, iar inima mea si-a gasit odihna. Din momentul acela n-am mai avut nevoie de antidepresive. Durerea mortii fratelui meu nu a disparut, dar am gasit resurse sa ma bucur de viata, am invatat sa rad din nou, mi-am regasit speranta si a inceput sa imi pese din nou de oameni. Ani Falca
Citeste si alte marturii » |