Observaţie: acest articol este o continuare la articolul Ceva.

Există un Ceva etern. Întotdeauna a existat ceva. Ceva nu are început. Dacă acest Ceva are nevoi, le poate împlini singur. El nu are nevoie de nimic altceva pentru a exista. Şi nu poate crea ceva egal sau mai mare decât sine. Orice lucru pe care îl creează nu este etern. De aceea, Eternul ceva nu poate crea un alt etern ceva. El va fi întotdeuna mai mare decât orice altceva care există.

Acum, ar putea fi acest Etern ceva plural? Posibil. Să spunem că la început au fost cinci Eterni ceva. Dar, dacă aşa ar sta lucrurile, cei cinci ar fi egali în raport cu timpul şi puterea. Toţi ar fi necreaţi, eterni, capabili să facă orice este posibil să se facă. Acest lucru ne arată din nou că nu cantitatea, ci calitatea contează.

Deci ce ştim despre Eternul (Eternii) ceva? Că nu este singur. Deoarece există şi altceva. Tu, de exemplu. Acum trebuie să te întrebi dacă tu eşti Eternul ceva sau unul dintre Eternii ceva. Dacă da, atunci tu nu ai început, nu ai nevoi pe care să nu le poţi împlini singur şi ai capacitatea să faci orice lucru care ar putea fi făcut. Eşti tu acela? Dacă nu, atunci cu sigurană eşti altceva, nu Eternul ceva şi nici unul dintre Eternii ceva.

Să ne întoarcem la încăperea noastră mare, goală şi întunecată. Să spunem acum că înăuntru se află o moleculă de hidrogen şi una de azot. De dragul argumentului, să spunem că aceştia sunt Eternii ceva. Ei au existat dintotdeauna. Ei pot face orice poate fi făcut. Deci, Ei decid să creeze altceva, deoarece Ei sunt singurele lucruri care există în încăpere. Dar stai, pot decide hidrogenul şi azotul ceva? Pentru a fi Eternii ceva, Ei TREBUIE să aibă capacitatea de a lua decizii. Gândeşte-te la acest lucru. Eternul ceva trebuie să aleagă să schimbe lucrurile. Eternul ceva este veşnic. El a existat întotdeauna independent ce alceva. Şi mai important, El a existat întotdeauna singur. Ce înseamnă acest lucru? Înseamnă că nimic nu poate avea loc fără ca Eternul ceva să fie de acord.

Eternul ceva este tot ce există, punct. De aceea, singurul lucru care există şi care poate face ca Eternul ceva să nu mai fie singur este Eternul ceva însuşi. Nu poate exista nicio forţă în afara Eternului ceva, pentru că Eternul ceva este tot ce există. Aşadar, dacă o moleculă de hidrogen şi una de azot sunt Eternii ceva, nici o forţă din afară nu-i poate dirija. Ei sunt tot ce există. Ei sunt singura forţă care există. Întrucât Ei sunt singura forţă care există, numai Ei pot să facă să nu mai fie singuri. Nu există nimic altceva care, în mod arbitrar şi din întâmplare, să-i influenţeze să creeze altceva. Altceva nu poate fi creat din întâmplare. De ce? Pentru că, dacă ar fi să se întâmple astfel, „întâmplarea” ar trebui să învingă moleculele de hidrogen şi de azot. Pe când Ele sunt tot ce există. Orice poate fi făcut poate fi făcut de Ele. „Întâmplrea” este altceva. Altceva nu poate învinge Eternul ceva. De fapt, la acest stadiu, întâmplarea nici nu există. Dacă întâmplarea este ceva în afara Eternului ceva, atunci ea nu poate exista decât dacă este creată de Eternul ceva. Dar, chiar dacă întâmplarea ar fi creată de către Eternul ceva, din moment ce este altceva, ar fi întotdeauna inferioară Acestuia. Prin urmare, dacă altceva este creat, este creat prin puterea şi VOINŢA Eternului ceva. Altceva poate apărea din întâmplare numai dacă întâmplarea a fost creată înainte de acel altceva. Dar întâmplarea însăşi nu poate fi creată de întâmplare. Ar trebui să fie creată prin voinţa Eternului ceva.

Ce ne spune acest lucru despre moleculele noastre de hidrogen şi de azot? Că Ele nu sunt doar Eternul (Eternii) ceva, ci că sunt persoane. Ele au voinţă. Adică, trebuie să aibă capacitatea de a alege. De aceea, Ele sunt personale.

Din nou, de ce trebuie să aibă Eternul ceva capacitatea de a alege? Gândeşte-te la încăperea goală, care are în ea numai moleculele de hidrogen şi de azot. Ele reprezintă Eternii ceva. Ele singure există în încăpere şi există dintotdeauna. Ele există total independent de altceva. Nu au nevoie de altceva pentru a supravieţui. De aceea, dacă Ele creează altceva, nu o fac din necesitate (din instinctul de supravieţuire, aşa cum vedem la animale). De asemenea, dacă creează altceva, nu va fi din întâmplare decât dacă au creat întâmplarea mai întâi. Întâmplarea este o forţă, dar Eternii ceva (cele două molecule) sunt singura forţă care există.

Mai mult, moleculele nu pot fi nişte simple maşinării. Maşinăriile sunt construite şi programate de o anumită forţă exterioară. Dar moleculele (Eternii ceva) sunt singura forţă care există. Nu există nicio altă forţă în afara lor. De aceea, dacă Ele creează altceva în încăpere, motivul pentru această creaţie trebuie să se regăsească în Ele, întrucât nu există nicio altă forţă. Nu există în încăpere nimic altceva în afară de Ele. Ele nu sunt forţate de instinct, întâmplare, necesitate sau de voinţa altuia să creeze ceva. Nu sunt controlate de nimeni. Orice fac, dac din motive proprii. Acest motiv nu poate fi altceva decât propria voinţă. Ele trebuie să aleagă să creeze ceva, pentru că altfel nimic altceva nu va exista. Ele vor rămâne singure în încăpere pentru totdeauna dacă nu decid să creeze altceva. Ele trebuie să deţină mai mult decât putere pentru a crea ceva. La un moment dat, diferit de orice alt moment în care au existat singure, Ele trebuie să decidă să-şi folosească puterea pentru a crea ceva. Dacă nu au voinţă (precum mingile de tenis despre care am vorbit într-un articol anterior), atunci puterea lor nu va fi niciodată folosită pentru a crea ceva. Puterea lor va fi folosită numai pentru a-şi prelungi propria existenţă. Şi vor rămâne singure pentru totdeauna.

Eternul ceva a existat singur dintotdeauna. De aceea, Eternul ceva trebuie să aibă un motiv pentru ca aceasta să se schimbe. Dacă există altceva, există datorită Eternului ceva, există pentru că Eternul ceva a ales să nu mai fie singur. Dacă motivul pentru altceva nu se regăseşte în Eternul ceva, atunci nu va exista niciodată altceva. Pentru că, la un moment dat, Eternul ceva era tot ce exista.

Dar noi ştim că există şi altceva. De aceea, Eternul ceva trebuie să aibă capacitatea de a decide să-şi folosească puterea. Trebuie să aibă capacitatea de a alege să creeze altceva în afară de sine. Din moment ce are voinţă1, Eternul ceva este personal. Acest lucru înseamnă că Eternul ceva este de fapt Eternul Cineva.

Eternul Cineva nu este condus de instinct pentru a supravieţui, fiindcă oricum nu are nevoi şi nu poate înceta să existe. De asemenea, Eternul Cineva nu creează prin întâmplare decât dacă a creat mai întâi întâmplarea. Întâmplarea este o forţă care trebuie creată de Eternul ceva, altfel ea nu există. În cele din urmă, Eternul Cineva nu este o maşinărie. Nu există nimeni altcineva în afară de sine, care să-l forţeze sau să-l programeze să facă ceva.

Pentru a aprofunda acest subiect, vezi Cine2.

Cum să începi o relaţie cu Dumnezeu

Am o întrebare...

(1) „Vrednic eşti, Doamne şi Dumnezeul nostru, să primeşti slava, cinstea şi puterea, căci Tu ai creat toate lucrurile şi prin voia Ta stau în fiinţă ţi au fost create” (Apocalipsa 4:11).