Observaţie: acest articol este o continuare a articolului Cine.

Aceasta este ultima parte din seria de articole care a început cu Nu a existat niciodată nimic? şi a continuat apoi cu Ceva şi cu Cine. Iată mai jos principalele aspecte pe care le-am punctat în aceste studii: (1) Nu a fost niciodată un timp în care să nu fi existat absolut nimic. Dacă ar fi fost aşa, nici astăzi n-ar fi existat absolut nimic. Dar ceva există. Tu, de exemplu.

(2) Din moment ce nu a fost niciodată o vreme când să nu fi existat absolut nimic, înseamnă că întotdeauna a existat ceva. Pe acest ceva îl putem numi Eternul ceva. Eternul ceva nu are nici început, nici sfârşit. Nu are nevoi pe care El însuşi să nu le poată împlini, poate face orice este posibil să fie făcut şi va fi totdeauna superior faţă de orice lucru pe care îl creează.

(3) Eternul ceva nu este o maşinărie, controlată sau programată de vreo forţă din afara Lui. Şi din moment ce nu are nevoi, nu va crea din necesitate. Prin urmare, dacă creează ceva, El trebuie să decidă să procedeze astfel. Aceasta înseamnă că Eternul ceva are voinţă; prin urmare El este personal. Astfel, Eternul ceva trebuie să fie de fapt Eternul (Eternii) Cineva.

Mergând mai departe, ce putem desluşi cu privire la Eternul Cineva dincolo de ceea ce s-a spus până acum? (Este necesar să facem trecerea de la „El” [engl. “It”, pentru lucruri, n.tr.] la „El” sau „Ea” [engl. “He” sau “She”, pentru persoane, n.tr.], pentru că Eternul ceva este Eternul Cineva. Am ales să folosim pronumele masculin „El” deşi genul nu este relevant pentru discuţia noastră).

Din moment ce nu are nicio nevoie pe care El Însuşi să nu o poată împlini, Eternul Cineva poate exista independent de orice fel de mediu, pentru că El a existat atunci când nu mai era nimic altceva în afara Sa. Orice mediu există în afara Lui şi, de aceea, trebuie creat. Dar tot ce există este Eternul Cineva. Deci probabil că Eternul Cineva este transcendent. Acest lucru înseamnă că El poate exista în afara spaţiului şi a timpului, deoarece nu este legat de niciunul dintre ele. El a existat dintotdeuna, fiind astfel în afara timpului. Şi există fără a avea nevoie de un anumit mediu, fiind astfel în afara spaţiului.

Fiind transcendent timpului şi spaţiului, este posibil ca Eternul Cineva să fie ceea ce noi numim invizibil. Numai acel lucru care ocupă spaţiu este vizibil. Dacă ceva se află în afara spaţiului, atunci cum poate fi el văzut? În acelaşi fel, se pare că Eternul Cineva este invizibil şi poate exista fără a avea nevoie de niciun fel ce trup sau formă.

De dragul discuţiei, să spunem că Eternul Cineva decide să creeze ceva sau, mai degrabă, pe cineva. Eternul Cineva decide să-l creeze pe Altcineva care este în unele privinţe asemănător Lui. La fel ca şi Eternul Cineva, acest Altcineva va avea o conştiinţă care reprezintă un aspect necesar al voinţei. Prin urmare, Altcineva este o persoană şi are voinţă.

Ce putem spune despre acest Altcineva? Va fi el în afara timpului? Nu. El nu va fi existat în afara timpului. Va avea un început şi va fi astfel legat de timp.

Să ne amintim că tot ceea ce creează Eternul Cineva va fi inferior Lui în raport cu timpul şi spaţiul. Acest lucru nu poate fi evitat în niciun fel. Aşadar, chiar dacă Altcineva ar exista pentru totdeauna în viitor, tot ar avea un început în timp. De fapt, existenţa sa temporală s-ar încadra în existenţa (infinită) a Eternului Cineva.

Ce putem spune despre spaţiu? Va fi acest Altcineva legat de spaţiu? Da. Numai Eternul Cineva poate exista independent de orice fel de mediu. Altcineva va avea nevoie de un mediu în care să existe, dar ce mediu? Să tratăm problema spaţiului ca şi problema timpului. Existenţa lui Altcineva se încadrează în existenţa infinită a Eternului Cineva. În mod asemănător, Altcineva va exista în „spaţiul” Eternului Cineva. Eternul Cineva transcende spaţiul. Aşa cum El este oriunde în timp, El este pretutindeni şi în spaţiu. Prin urmare, când este creat Altcineva, el va exista în timpul şi în spaţiul Eternului Cineva. Eternul Cineva este mediul în care va exista Altcineva.

Deci acum îl avem pe Altcineva, iar Eternul Cineva există peste tot în jurul lui. Dar avem o problemă. Altcineva nu-L poate vedea pe Eternul Cineva, pentru că Acesta transcede spaţiul. El nu ocupă nicio porţiune din spaţiu, întrucât El este spaţiul întreg. Pentru ca cineva să-L vadă, ar trebui să fie în stare să vadă tot spaţiul şi tot timpul. Iar acest lucru este imposibil. Aşadar, Altcineva nu Îl poate identifica pe Eternul Cineva. Deci ce trebuie să facă Eternul Cineva dacă vrea să fie descoperit de către Atlcineva? Trebuie să „renunţe” la transcendenţă. Este esenţială o anumită netranscendenţă. Este acest lucru posibil? Da.

Să ne aducem aminte că Eternul Cineva poate să facă orice lucru care ar putea fi făcut. El S-ar putea lăsa descoperit de către Altcineva, adică ar putea să „renunţe” la transcendenţă. Cum? Noi detectăm prezenţa altcuiva în lumea noastră prin văz, miros, simţ, gust şi auz. Dacă Eternul Cineva i-a dat lui Altcineva abilitatea de a vedea sau de a auzi, spre exemplu, atunci El ar putea (1) apărea într-o formă vizibilă, (2) i-ar putea vorbi lui Altcineva sau (3) le-ar putea face pe amândouă simultan. Acestea ar fi două modalităţi prin care Eternul Cineva S-ar „dezbrăca” de transcendenţă şi ar putea fi descoperit de către Altcineva.

Să ne amintim de faptul că Altcineva este creat. Prin urmare, Altcineva este legat de timp şi spaţiu. Oricare ar fi natura lui, el va fi identificat în timp şi spaţiu. De aceea, tot ce trebuie să facă Eternul Cineva este să Îşi asume acea formă pe care i-a dat-o lui Atlcineva. Acesta este un mod de a Se face observat.

Dar apare o întrebare. Dacă Eternul Cineva renunţă la transendenţă pentru a Se lăsa descoperit, înseamnă că acesta este întregul Etern Cineva? Nu. Ar mai exista mult din Eternul Cineva pe care El nu l-a făcut cunoscut. Cu toate că ar putea dezvălui mai mult cu privire la Sine, întregul Sine – adică El însuşi, în toată transcendenţa Lui – El nu poate fi cunoscut sau înţeles pe deplin de către Altcineva.

În mod interesant, scenariul descris mai sus este exact ceea ce găsim în Biblie. Noi suntem ca acest Altcineva. Suntem legaţi de timp şi spaţiu. Dumnezeu însă este Eternul Cineva. El S-a făcut cunoscut în persoana lui Isus Cristos. Pentru a descoperi mai multe, vezi mai jos…

1. Dumnezeu este Eternul Cineva. El a existat dintotdeauna şi va continua să existe pentru totdeauna.

Înainte ca să se fi născut munţii şi înainte ca să se fi făcut pământul şi lumea, din veşnicie în veşnicie, Tu eşti Dumnezeu (Psalmul 90:2).

Nu ştii? N-ai auzit? Dumnezeul cel veşnic, Domnul a făcut marginile pământului. El nu oboseşte, nici nu osteneşte; priceperea Lui nu poate fi pătrunsă (Isaia 40:28).

„Aşa vorbeşte Domnul, Împăratul lui Israel şi Răscumpărătorul lui, Domnul oştirilor: Eu sunt Cel dintâi şi Cel de pe urmă şi nu este alt dumnezeu în afară de Mine” (Isaia 44:6).

Dar Domnul este Dumnezeu cu adevărat, este un Dumnezeu viu şi un Împărat veşnic (Ieremia 10:10).

Isus a răspuns: „Adevărat adevărat vă spun că, înainte ca să se fi născut Avraam, Eu sunt” (Ioan 8:58).

Isus Cristos este acelaşi ieri, azi şi în veci (Evrei 13:8).

„Eu sunt Alfa şi Omega, Începutul şi Sfârşitul”, zice Domnul Dumnezeu, „Cel ce este, Cel ce era şi Cel ce vine, Cel Atotputernic” (Apocalipsa 1:8).

„Eu sunt Alfa şi Omega, Cel dintâi şi Cel de pe urmă, Începutul şi Sfârşitul” (Apocalipsa 22:13).

2. Dumnezeu este invizibil.

Nimeni nu L-a văzut vreodată pe Dumnezeu; singurul Său Fiu, Care este în sânul Tatălui, Acela L-a făcut cunoscut (Ioan 1:18).

Dumnezeu este duh (Ioan 4:24).

A Împăratului veşiciilor, a nemuritorului, nevăzutului şi singurului Dumnezeu să fie cinstea şi slava în vecii vecilor! (1 Timotei 1:17)

…fericitul şi singurul Stăpânitor, Împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor, singurul care are nemurirea, care lociueşte într-o lumină de care nu te poţi apropia, pe care niciun om nu L-a văzut, nici nu-L poate vedea… (1 Timotei 6:15-16).

3. Într-un anumit sens, noi existăm în Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este pretutindeni şi, totuşi, Dumnezeu se deosebeşte de noi.

Unde mă voi duce departe de Duhul Tău şi unde voi fugi departe de faţa Ta? Dacă mă voi sui în cer, Tu eşti acolo; dacă mă voi culca în Locuinţa morţilor, iată-Te şi acolo (Psalmul 139:7-8).

„Dumnezeu, care a făcut lumea şi tot ce este în ea, este Domnul cerului şi al pământului şi nu locuieşte în temple făcute de mâini. El nu este slujit de mâini omeneşti, ca şi când ar avea nevoie de ceva, El care dă tuturor viaţa, suflarea şi toate lucrurile. El a făcut ca toţi oamenii, ieşiti dintr-unul să locuiască pe toată faţa pământului; le-a aşezat anumite vremi şi a pus anumite hotare locuinţei lor, pentru ca ei să-L caute pe Dumnezeu şi să se silească să-L găsească bâjbâind, măcar că nu este departe de fiecare dintre noi. Căci în El avem viaţa, mişcarea şi fiinţa, după cum au spus şi unii dintre poeţii voştri: «Suntem din neamul Lui»” (Fapte 17:24-28).

4. Orice lucru care ar putea fi făcut, poate fi făcut de Dumnezeu.

„Este oare ceva prea greu pentru Domnul?” (Geneza 18:14).

Dumnezeul nostru este în ceruri; El face ce-I place (Psalmul 115:3).

„Eu sunt Dumnezeu şi nu este niciunul ca Mine. Eu am vestit de la început ce are să se întâmple şi cu mult înainte ce nu este încă împlinit. Eu zic: «Hotărârile Mele vor rămâne în picioare şi Îmi voi aduce la îndeplinire toată voia Mea»” (Isaia 46:9-10).

„La Dumnezeu toate lucrurile sunt posibile” (Matei 19:26).

„Nimic nu este imposibil pentru Dumnezeu” (Luca 1:37).

5. Dumnezeu Se poate face cunoscut. El Se poate descoperi pe Sine, luând chip de om.

La început era Cuvântul şi Cuvântul era cu Dumnezeu… Cuvântul a devenit trup şi a locuit printre noi (Ioan 1:1, 1:14).

Ce era de la început, ce am auzit, ce am văzut cu ochii noştri, ce am privit şi ce am pipăit cu mâinile noastre, aceea vă vestim cu privire la Cuvântul vieţii, pentru că viaţa a fost arătată, iar noi am văzut-o şi mărturisim despre ea şi vă vestim viaţa veşnică, viaţă care era la Tatăl şi care ne-a fost arătată (1 Ioan 1:1-2).

El [Isus Cristos] este chipul Dumnezeului cel nevăzut, cel întâi născut din toată zidirea. Pentru că prin El au fost făcute toate lucrurile care sunt în ceruri şi pe pământ, cele văzute şi cele nevăzute: fie scaune de domnii, fie dregătorii, fie domnii, fie stăpâniri. Toate au fost făcute prin El şi pentru El (Coloseni 1:15-16).

El [Fiul] este oglindirea slavei lui Dumnezeu şi reprezentarea exactă a fiinţei Lui (Evrei 1:3).

Să aveţi în voi gândul care era şi în Cristos Isus. Măcar că avea chipul lui Dumnezeu, totuşi El nu a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu, ci S-a dezbrăcat pe Sine însuşi şi a luat un chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor. La înfăţişare a fost găsit ca un om, S-a smerit şi S-a făcut ascultător până la moarte şi încă moarte de cruce (Filipeni 2:5-8).

6. Atunci când ia chip omenesc, acesta este Dumnezeu, deşi nu este Dumnezeu în totalitatea Sa.

„Tatăl este mai mare decât Mine” (Ioan 14:28)

„Eu şi Tatăl suntem una” (Ioan 10:30)

„Oricine M-a văzut pe Mine L-a văzut pe Tatăl” (Ioan 14:9)

Ai vrea să Îl cunoşti pe acest Dumnezeu? Dacă da, află cum…

Cum să începi o relaţie cu Dumnezeu

Am o întrebare...