Examinarea argumentului filozofic cu orbii şi elefantul din filozofia religiei

Adaptat după David A. Horner

Este răspândită analogia folosită pentru a arăta că toate religiile reprezintă moduri valide de a-L descrie pe Dumnezeu. În special profesorii de religie apreciază această analogie filozofică, pentru că pune pe picior de egalitate toate religiile, făcându-le în mod egal „adevărate” în descrierea pe care o fac despre Dumnezeu.

Analogia este următoarea: patru bărbaţi orbi descoperă un elefant. Din moment ce n-au mai întâlnit niciodată un elefant, ei îl pipăie încercând să înţeleagă şi să descrie acest nou fenomen. Unul dintre ei pune mâna pe trompă şi deduce că este şarpe. Altul cercetează unul dintre picioarele elefantului şi spune că este copac. Al treilea găseşte coada elefantului şi declară că este o funie. Iar cel de-al patrulea orb, după ce descoperă partea laterală a elefantului, ajunge la concluzia că este de fapt un zid.

În orbirea lui, fiecare descrie acelaşi lucru: un elefant. Totuşi, fiecare o face într-un mod total diferit.

După părerea multora, acest lucru se aseamănă cu diferitele religii ale lumii – ele descriu acelaşi lucru în moduri total diferite. Astfel, trebuie să deducem că nicio religie în parte nu are monopolul asupra adevărului, ci că toate ar trebui privite ca fiind în fond la fel de valide.

Aceasta este o imagine vie şi provocatoare şi se pare că prinde ceva din adevăr.

Dacă Dumnezeu este infinit, iar noi suntem fiinţe finite, este înţelept să credem că nimeni dintre noi nu poate capta pe deplin natura Lui. Dar oare demonstrază această analogie filozofică adevărul că toate religiile duc la Dumnezeu? A răspunde afirmativ la această întrebare ar însemna să ignorăm câteva aspecte…

În primul rând, elefantul este real. Ceea ce încearcă orbii să descrie este de fapt un elefant, nu altceva. Tot aşa, există întrebări de fapt cu privire la Dumnezeu. „Chiar există Dumnezeu?” este o întrebare de fapt, la fel ca întrebarea „Chiar a fost Abraham Lincoln preşedintele Statelor Unite?” Dacă a fost, înseamnă că acest lucru este adevărat fie că cineva îl crede sau nu, iar dacă îl neagă, se înşeală. Prin urmare, nu toate opiniile sunt adevărate în mod egal, fie că este vorba de elefanţi sau de natura lui Dumnezeu.

În al doilea rand, toţi cei patru orbi se înşală. Este vorba despre un elefant, nu despre un zid, o funie, un copac sau un şarpe. Părerile lor nu sunt la fel de adevărate – ele sunt de fapt la fel de false. În cel mai bun caz, o asemenea analogie a pluralismului religios ar dovedi că toate religiile sunt false, nu adevărate.

În al treilea rând, şi cel mai important, această analogie filozofică nu ia în considerare niciun fel de revelaţie specială. Dacă la locul faptei ar mai fi ajuns un al cincilea bărbat, unul care să vadă (şi care să poată demonstra că vede), şi dacă el ar fi descris elefantul ca fiind elefant, atunci acest lucru ar schimba analogia în totalitate.

Isus Cristos, unic între toţi liderii religioşi din istorie, a pretins că este un asemenea „al cincilea bărbat”, o revelaţie definitivă a lui Dumnezeu. Mulţi dintre oamenii care au fost martori la miracolele lui Isus şi care L-au auzit vorbind s-au simţit ofensaţi din cauza afirmaţiilor Lui îndrăzneţe cu privire la dumnezeirea Sa. „De aceea căutau iudeii şi mai mult să Îl omoare, nu numai pentru că încălca Sabatul, ci şi pentru că zicea că Dumnezeu este Tatăl Său, făcându-Se astfel egal cu Dumnezeu”.1

Cu toate acestea, Isus ne-a invitat să credem în El dacă vrem să primit răspuns căutării noastre după Dumnezeu… „Eu sunt Pâinea vieţii. Cine vine la Mine nu va flămânzi niciodată şi cine crede în Mine nu va înseta niciodată”.2

Vrei să verifici dacă Isus poate fi crezut că este „al cincilea bărbat”? Vezi articolul proeminent Dincolo de credinţa oarbă.

Cum să începi o relaţie cu Dumnezeu

Am o întrebare...

(1) Ioan 5:18 (2) Ioan 6:35