Întrebare: „Cum poate permite Dumnezeu ca oameni buni să meargă în iad, iar oameni răi să meargă în cer?”

Răspunsul nostru: Cunoaştem cu toţii oameni pe care îi preţuim şi care par a fi cu adevărat buni şi amabili. Dar Biblia spune foarte clar că până şi aceşti oameni au păcătuit şi nu au atins standardele perfecte ale lui Dumnezeu.

  • Desigur, pe pământ nu este niciun om drept, care să facă binele fără să păcătuiască” (Eclesiastul 7:20).
  • „Căci toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu” (Romani 3:23).

Dumnezeu vede întreaga inimă a unei persoane. El vede toate faptele oamenilor şi le cunoaşte toate gândurile şi toate cuvintele. Prin urmare, Dumnezeu are mult mai multă informaţie atunci când judecă pe cineva. Având această cunoaştere completă, Dumnezeu ne poate judeca cu dreptate. Biblia spune: „Domnul nu se uită la ce se uită omul; omul se uită la aspectul exterior, dar Domnul se uită la inimă” (1 Samuel 16:7).

Deci cum afectează acest lucru întrebarea despre cer şi iad? Ne aşează pe fiecare pe aceeaşi treaptă. Oamenii despre care credem că sunt buni sunt pe aceeaşi poziţie cu cei despre care credem că sunt răi, pentru că din persepctiva lui Dumnezeu niciunul nu împlineşte poruncile Lui în mod perfect. În fiecare dintre noi există ceva care spune: „Nu-mi pasă. O s-o fac oricum”.

De fapt, Biblia afirmă: „Noi rătăceam cu toţii ca nişte oi, fiecare îşi vedea de drumul lui” (Isaia 53:6). Atât în lucruri mici, cât şi în lucruri mari, toţi L-am părăsit pe Dumnezeu şi ne-am îndepărtat de El.

Antidotul este să ne întoarcem la Dumnezeu. Biblia numeşte acest lucru „pocăinţă”. Când o persoană se întoarce cu adevărat la Dumnezeu, niciun păcat nu este prea mare, pe care Dumnezeu să nu-l ierte. Dumnezeu a pregătit o cale prin care să ierte păcatul, iar această cale este moartea lui Iisus Cristos pe cruce. Iar Dumnezeu oferă iertarea Sa şi viaţa veşnică oricui va crede în Iisus. Cerul este un dar fără plată, oferit oricui Îi va cere iertare lui Dumnezeu şi-L va ruga pe Iisus să vină în viaţa lui. Iată cum descrie Biblia pe cineva care se întoarce la Dumnezeu în acest fel:

„Voi eraţi morţi în greşelile şi păcatele voastre, în care trăiaţi odinioară, după mersul acestei lumi, după domnul puterii văzduhului, a duhului care lucrează acum în fiii neascultării; între ei eram şi noi toţi odinioară când trăiam în poftele cărnii noastre, făcând voia cărnii şi a gândurilor, şi eram din fire copii ai mâniei, ca şi ceilalţi. Dar Dumnezeu, care este bogat în îndurare, pentru dragostea Lui cea mare cu care ne-a iubit, măcar că eram morţi în greşelile noastre, ne-a adus la viaţă împreună cu Cristos (prin har sunteţi mântuiţi), şi ne-a înviat împreună şi ne-a pus să stăm împreună în locurile cereşti, în Cristos Iisus, ca în veacurile viitoare să poată arăta nemărginitele bogăţii ale harului Său, în bunătatea Sa faţă de noi, în Cristos Iisus. Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni” (Efeseni 2:1-9).

Pe tot parcursul Bibliei, Dumnezeu arată foarte clar că noi nu câştigăm cerul prin „fapte bune” sau printr-o „viaţă bună”, ci că El ni-l oferă tuturor în dar. În loc să pretindem că suntem oameni buni, El ne cere să recunoaştem că am păcătuit împotriva Lui.

Ne putem concentra atenţia asupra vieţii după moarte, dar cum rămâne cu viaţa de acum? Avem posibilitatea să interacţionăm cu Dumnezeu, să fim conduşi de El chiar acum şi să experimentăm viaţa pentru care ne-a creat. Aici pe pământ nu este nicio altă relaţie mai importantă şi care să aducă mai multă împlinire decât aceea care vine în urma cunoaşterii lui Dumnezeu. Dacă vrei să ai această viaţă după moarte, trebuie să o începi acum.

(Pentru a afla cum poţi să-L conoşti pe Dumnezeu, citeşte articolul Cunoaşterea personală a lui Dumnezeu.)

Cum să începi o relaţie cu Dumnezeu

Am o întrebare...