Poate Iisus să fie „bun pentru tine, dar nu şi pentru mine”?

De Mark Hansard

Într-o zi, nu de mult, stăteam de vorba despre creştinism cu un student din camin. Era un băiat cultivat, inteligent şi se vedea că stă bine la capitolul ştiinţă şi filosofie.

– Creştinismul este bun pentru TINE, mi-a zis el, dar nu e bun pentru MINE. Sunt de părere că ar trebui să crezi în orice te face fericit şi îţi dă pace.

– Da, ai putea avea dreptate, i- am zis eu. N-am venit să-ţi bag pe gât opiniile mele. Dar dă-mi voie, te rog, să enunţ nişte idei şi să vedem ce părere ai despre ele. Consider că există două tipuri de adevăr. Există „opinie” sau „preferinţă”; cum este când zici: «Îmi place îngheţata de ciocolată». Unora le place de ciocolată, altora, de vanilie; unii studiază contabilitatea, alţii spaniola. Mai există apoi şi un alt tip de adevăr, cum ar fi adevărul ştiinţific. De exemplu, legea gravitaţiei acţionează indiferent dacă tu crezi în ea sau nu. Şi înainte ca legea gravitaţiei să fie descoperită, merele cădeau tot pe pământ, nu-i aşa?

– Sunt de acord, recunoscu el.

– Ei, mulţi oameni cred că religia stă pe aceeaşi treaptă cu OPINIA, am continuat eu. Exact ca o aromă preferată de îngheţată. Însă Biblia ne arată că adevărurile spirituale se aseamănă mai degrabă cu LEGEA GRAVITAŢIEI. Ele sunt valabile indiferent dacă le crezi sau nu. Întrebarea dacă Biblia e sau nu adevarată e o altă problemă, am zis eu. Însă ideea este urmatoarea: Biblia spune că păcatele noastre ne despart de Dumnezeu şi că singurul mod de a rezolva această problemă este prin Iisus Hristos. Poţi crede ce doreşti. Nu vreau să te forţez să crezi ceea ce cred eu. Însă dacă tu ai dreptate, şi nu eu, eu n-am pierdut nimic. Când voi muri, mă voi preface pur şi simplu în tărână. Dar dacă eu am dreptate şi nu tu… atunci vei sta o veşnicie despărţit de Dumnezeu. Oare nu merită măcar să analizezi problema?

Mi-am dat seama că l-am pus pe gânduri.

Celor mai mulţi oameni li se pare respingătoare ideea că singura cale către rai este creştinismul. Şi nu-i învinuiesc. Pare arogant. Ce să mai vorbim… unii creştini chiar SUNT aroganţi! Dar totuşi cred că de cele mai multe ori repulsia pe care o au oamenii este cauzată de o simplă neînţelegere. Când Iisus a spus „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa“, nu făcea pe grozavul, nu voia să spună: „Eu sunt cel mai tare. Şi-am să-i las să intre în Rai numai pe cei care vin dupa Mine“.

Nu, ci cuvintele Lui sunt ca şi cum ai zice: „Nu poţi trece peste Marele Canion decât într-un singur mod. Nu poţi sări peste el, nu-l poţi traversa mergând pe jos, nici cu maşina. Trebuie să iei elicopterul.“ Natura problemei face să existe doar o singură soluţie.

Păcatul nostru ne pune în imposibilitatea de a ajunge la Dumnezeu. Dacă încercam să ne facem acceptaţi de Dumnezeu prin viaţa noastră „bună“, ne-am împotmolit. Dacă încercăm să fim religioşi, ca să ajungem la Dumnezeu, ne-am împotmolit. Cu toate acestea… poate ajunge Dumnezeu la noi! Iisus Hristos a venit ca noi să putem fi iertaţi, ca să putem avea o relaţie cu El. Putem încerca muuult şi bine să ajungem la Dumnezeu prin fapte bune sau prin acţiuni religioase, dar Iisus a spus clar că acestea nu ne vor duce acolo.

Iisus nu a spus doar: „Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine“, ci şi: „Oricine aude cuvântul Meu şi crede în Cel ce M-a trimis are viaţă veşnică şi nu va fi condamnat, ci a trecut din moarte la viaţă.“ Dacă ar mai exista şi alţi oameni care să fie totodată Dumnezeu, poate că ar mai exista şi alte căi de a ajunge în Rai! Însă Iisus este singura persoană din toate timpurile care corespunde acestei cerinţe!

Cum să începi o relaţie cu Dumnezeu

Am o întrebare...