Există vreo diferenţă între
a fi ortodox şi a fi creştin?

Întrebare: „Există vreo diferenţă între a fi ortodox şi a fi creştin?”

Răspunsul nostru: Există multe denominaţii sau tipuri de biserici care sunt considerate a fi „creştine”, precum Biserica ortodoxă, catolică, presbiteriană, metodistă, baptistă, luterană ş.a.m.d. Şi este evident că sunt membri în fiecare dintre acestea, care au o relaţie autentică cu Cristos, iar alţii nu.

Prin urmare, aspectul cel mai important nu este cărei biserici îi aparţine cineva, ci dacă Iisus Cristos trăieşte în acea persoană... dacă ea are într-adevăr o relaţie personală cu Dumnezeu.

Ni se spune în Evanghelia după Ioan că „tuturor celor care L-au primit [pe Iisus], adică celor care cred în Numele Lui, El le-a dat dreptul să devină copii ai lui Dumnezeu”¹. De ce trebuie să devenim copii ai lui Dumnezeu? Pentru că până atunci Dumnezeu este departe. Putem şti că El este undeva acolo şi că trebuie să ne închinăm Lui. Putem şti şi că în vremuri de nevoie trebuie să ne rugăm Lui. Dar există o distanţă între El şi noi, de care suntem conştienţi şi aceasta se datorează păcatului nostru.

Atâta vreme cât trăim, noi vom continua să păcătuim. Vom trăi în felul nostru şi nu cum vrea Dumnezeu. Dar păcatul nu trebuie să rămână o barieră între noi şi Dumnezeu. Iată cum este acest lucru posibil.

Biblia spune că există o pedeapsă pentru păcat şi s-ar putea ca aceasta să fie mai mare decât te aştepţi. Pedeapsa pentru păcat este moartea. Nu este pedeapsa doar pentru păcate precum omorul. Este judecata lui Dumnezeu împotriva tuturor păcatelor. Biblia spune: „Căci plata păcatului este moartea...”². Iisus a murit în locul nostru pentru ca noi să nu murim pentru veşnicie, fiind despărţiţi de Dumnezeu datorită păcatului nostru. El a plătit pe deplin pedeapsa pentru păcatele noastre. Şi ne oferă iertare deplină, nu temporară. Putem avea această iertare acum chiar şi pentru păcatele pe care le vom comite în viitor, pentru că Iisus a murit pentru toate păcatele noastre. Fiind îndepărtată bariera păcatului, putem începe imediat o relaţie personală apropiată cu El. Acest lucru nu înseamnă că vom deveni perfecţi sau că nu vom mai păcătui. Ci vom deveni persoane iertate atunci când recunoaştem că Iisus a murit pentru păcatele noastre în locul nostru.

„Sunt socotiţi drepţi, fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea care este în Cristos Iisus. Pe El Dumnezeu L-a rânduit mai dinainte să fie, prin credinţa în sângele Lui, o jertfă de ispăşire ca să-Şi arate dreptatea Lui...”³

Atunci când Îl primim pe Iisus în viaţa noastră, Dumnezeu ne declară „nevinovaţi” şi spune că suntem „îndreptăţiţi”. Relaţia noastră cu Dumnezeu a început într-un mod foarte real, iar noi nu mai cunoaştem că Dumnezeu este undeva „acolo”, ci ştim că El locuieşte în noi. Avem iertarea lui Dumnezeu şi o relaţie cu Sine. „Căci plata păcatului este moartea, dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa veşnică în Iisus Cristos, Domnul nostru.”⁴

Dacă vrei să fii sigur că ai o relaţie personală cu Dumnezeu, că păcatele îţi sunt iertate şi că nu mai există nicio barieră între tine şi Dumnezeu, citeşte articolul Cunoaşterea personală a lui Dumnezeu.

(1) Ioan 1:12
(2) Romani 6:23
(2) Romani 3:23,24 (NLT)
(2) Romani 6:23

Trimite această pagină unui prieten

Cum să începi o relaţie cu Dumnezeu