Nu invalidează ştiinţa modernă Biblia?

Întrebare: „Nu intră descoperirile ştiinţifice în conflict cu Biblia, invalidând chiar o mare parte din ceea ce este scris în ea?”

Răspunsul nostru: Faptul că ştiinţa confirmă adesea ceea ce este deja înregistrat în Biblie poate fi pentru mulţi o surpriză, dar nu pentru toţi oamenii. Să ne uităm la câteva exemple...

Ştiinţa şi Biblia: specii care reproduc aceleaşi specii

Biblia spune că Dumnezeu a creat toate lucrurile după specia lor (Geneza 1). Ei bine, acelaşi lucru ne arată şi ştiinţa. Nu găsim fosile care să arate vreo tranziţie de la o specia la alta, pentru că nu există (pentru mai multe detalii despre acest subiect, citeşte articolul Ape tulburi). Ştiinţa arată adaptarea în cadrul speciilor (micro-evoluţie), şi nicidecum o tranziţie evolutivă de la o specie la alta (macro-evoluţie). Acest lucru este în acord cu ceea ce afirmă Biblia.

Ştiinţa şi Biblia: reproducerea umană

Unii oameni consideră că este absurd ca întreaga rasă umană să se tragă din doar doi oameni (Adam şi Eva). Totuşi, ştiinţa are de-a face cu ceea ce putem observa şi verifica. Noi putem observa şi verifica reproducerea umană. Un bărbat şi o femeie pot da naştere unei a treia persoane şi aşa mai departe, de-a lungul timpului, până se ajunge la o populaţie mai numeroasă. Ştiinţa confirmă acest lucru. Niciun alt fel de populaţie umană nu a fost observat/verificat de către ştiinţă.

Ştiinţa şi Biblia: germeni

Oamenii nu au înţeles natura biologică a germenilor până relativ recent (ultimele câteva sute de ani). Totuşi, în Vechiul Testament, legile cu privire la curăţie şi la mâncare arată o înţelegere evidentă a germenilor. Dar aceste instrucţiuni au fost date de Dumnezeu cu mii de ani înainte ca omul să înţeleagă cum se transmit germenii sau chiar care sunt aceştia.

Ştiinţa şi Biblia: forma pământului şi ordinea universului

Biblia vorbeşte despre „rotunjimea Pământului” cu mult înainte de Galileo, pe vremea căruia oamenii credeau că Pământul este plat. Şi înainte ca omul să înţeleagă astronomia, Biblia a afirmat că Dumnezeu a aşezat stelele pe cer, ţinându-le la locul lor. Astăzi, noi am spune că acest lucru se datorează gravitaţiei, dar din nou, Dumnezeu ne-a luat-o înainte. Dumnezeu este Cel care a aşezat legile naturale la locul lor şi a stabilit o ordine în univers. Iar noi, la timpul hotărât de Dumnezeu, am ajuns să observăm această ordine şi să înţelegem aceste legi. Aceasta a fost supoziţia (un univers ordonat de Dumnezeu) care a stat la baza cercetării ştiinţifice a multor mari oameni de ştiinţă (Sir Isaac Newton, de exemplu).

Forţele care guvernează universul şi ordinea din univers pot fi observate, dar ce anume le-a cauzat? Oamenii de ştiinţă din ziua de azi caută o teorie comună, care să aducă sub aceeaşi umbrelă teroria cuantică şi astrofizica. Gândeşte-te că Dumnezeu Însuşi este această teorie comună pe care o caută ei. Dumnezeu Însuşi este Cel care decide ca lucrurile să funcţioneze la nivel astronomic în mod diferit faţă de nivelul microscopic. Mărimea este relativă şi irelevantă. Lucrurile ar trebui să funcţionaze la fel atât la nivel astronomic, cât şi la nivel microscopic, numai că nu se întâmplă aşa. Astfel, există oameni de ştiinţă nedumeriţi, care încearcă să găsească lucrurilor un sens, pentru că Dumnezeu nu este punctul lor de plecare. Chiar dacă se descoperă o forţă prin care se explică anumite lururi (cum ar fi forţa gravitaţională), rămâne încă întrebarea cum a apărut acea forţă.

Ştiinţa şi Biblia: concluzie

Ceea ce vreau să spun este că, dacă Biblia arată o înţelegere a medicinei şi a ştiinţei, care precede înţelegerea omului cu privire la medicină şi ştiinţă, atunci nu putem decât să concluzionăm că există o Minte care este mult mai avansată decât a noastră. În loc să încercăm, la fiecare pas, să găsim o explicaţie plauzibilă pentru Dumnezeu, ar fi poate mai înţelept să-I recunoaştem planul măreţ şi creativitatea Sa. Dacă El există cu adevărat, nu-L putem detrona. El este în control şi nimic nu poate schimba acest lucru. Descoperirile ştiinţifice nu fac altceva decât să observe, să înţeleagă şi să folosească sistemele pe care El le-a creat deja. Teoriile care încearcă să discrediteze existenţa lui Dumnezeu (cum ar fi teoria evoluţiei, care încearcă să explice viaţa fără a se raporta la Dumnezeu) sunt ca nişte urme de iepure, care conduc spre întrebări fără răspuns, cum ar fi: „De ce nu dovedesc fosilele descoperite existenţa unor specii de animale, care au suferit o tranziţie evolutivă?” De ce să nu-L recunoaştem pe Creatorul nostru? Ceea ce ne-a spus Dumnezeu în Biblie cu privire la Sine, la lumea noastră şi la scopul existenţei noastre este un punct de plecare important pentru înţelegerea acestei vieţi.

Trimite această pagină unui prieten

Cum să începi o relaţie cu Dumnezeu