Există dovezi ale existenţei lui Dumnezeu? Vei găsi mai jos câteva motive clare şi sincere care ne fac să credem că există Dumnezeu.

De Marilyn Adamson

Nu-i aşa că ţi-ar plăcea ca măcar o dată să vină cineva la tine şi să îţi arate clar dovezi ale existenţei lui Dumnezeu? Fără nicio forţare din partea nimănui. Fără afirmaţii de genul: „Trebuie să crezi şi gata”. Ei bine, iată, încerc aici să îţi ofer câteva motive care sugerează existenţa lui Dumnezeu.

Dar mai înainte aş vrea să te gândeşti puţin… Când vine vorba de posibilitatea existenţei lui Dumnezeu, Biblia spune că unii oameni au văzut suficiente dovezi, dar că aleg să înăbuşe adevărul despre Dumnezeu.1 Pe de altă parte, acelora care vor să ştie dacă există Dumnezeu, Dumnezeu Însuşi le spune: „Mă veţi căuta şi Mă veţi găsi; dacă Mă veţi căuta cu tot dinadinsul, Mă voi lăsa găsit.”2 Înainte de a analiza datele referitoare la existenţa lui Dumnezeu, răspunde-ţi la întrebarea: „Dacă Dumnezeu chiar există, aş vrea să-L cunosc?” Iată apoi câteva motive care ne pun pe gânduri…

1. Există Dumnezeu? Complexitatea planetei noastre ne indică existenţa unui Creator care nu doar a creat universul în care trăim, ci îl şi menţine în viaţă astăzi.

Ar putea fi date multe, poate nenumărate, exemple care reflectă „mâna” creatoare a lui Dumnezeu. Dar iată aici doar câteva:

Planeta noastră… Are dimensiuni perfecte. La suprafaţa Pământului există un strat subţire de gaze, în cea mai mare parte azot şi oxigen, strat care se înalţă doar cam 80 km deasupra suprafeţei planetei. Dacă Terra ar fi fost mai mică, ar fi fost imposibil să aibă atmosferă, cum este cazul planetei Mercur. Dacă ar fi fost mai mare, atmosfera sa ar conţine hidrogen liber, cum este pe Jupiter3. Din câte se ştie, Terra este singura planetă a cărei atmosferă este alcătuită dintr-un amestec de gaze perfect pentru a susţine viaţa vegetală, animală şi umană.

PamantTerra se afla la distanţa perfectă de Soare. Gândeşte-te puţin la diferenţele de temperatură pe care le întâlnim aici; să zicem, în mare, de la -20 °C la +40 °C. Dacă Terra s-ar afla puţin mai departe de Soare, am îngheţa cu toţii. Dacă s-ar afla mai aproape de Soare, cât de puţin, am arde. Chiar şi o modificare neînsemnată a poziţiei Terrei faţă de Soare ar face imposibilă viaţa pe planeta noastră. Ei bine, Terra rămâne însă la această distanţă perfectă de Soare în timp ce se învârteşte în jurul Soarelui cu o viteză de aproape 100.000 de km/h. Totodată se roteşte şi în jurul propriei axe, făcând ca întreaga suprafaţă a planetei noastre să fie încălzită şi răcită cât este nevoie în fiecare zi.

Şi Luna, satelitul nostru, are mărimea perfectă… şi se află la o distanţă perfectă faţă de Terra, cu atracţia sa gravitaţională. Luna creează fluxul şi alte mişcări importante ale oceanelor – astfel încât apele oceanice să nu stagneze – şi în acelaşi timp împiedică vastele oceane să inunde uscatul4.

Apa… Deşi este incoloră, inodoră şi insipidă, totuşi nicio vietate nu poate supravieţui fără ea. Plantele, animalele şi oamenii sunt alcătuiţi în cea mai mare parte din apă (cam două treimi din trupul uman este apă). Vei vedea imediat de ce caracteristicile apei o fac să fie atât de propice vieţii.

Este o diferenţă de temperatură foarte mare între punctul de fierbere şi cel de îngheţ al apei. Apa ne îngăduie să trăim într-un mediu cu schimbări de temperatură, menţinându-ne în acelaşi timp organismul la o temperatură constantă de 37 °C.

OceanApa este un solvent universal. Această proprietate a sa face ca mii de substanţe chimice, minerale şi nutritive să poată fi transportate în tot trupul nostru şi în cele mai mici vase de sânge5.

În plus, apa este neutră din punct de vedere chimic. Fără să influenţeze componenţa substanţelor pe care le transportă, apa îngăduie ca medicamentele, alimentele şi mineralele să fie absorbite şi folosite de către organism.

Apa are o tensiune superficială deosebită. Aşa se face că apa din plante poate să curgă în sus, învingând forţa gravitaţiei, transportând apa şi substanţele hrănitoare până în vârful celor mai înalţi copaci.

Datorită faptului că apa îngheaţă de sus în jos şi pluteşte, peştii pot trăi chiar şi iarna.

Cam 97% din apa planetei se află în oceane. Dar aici, pe Terra, există un sistem care îndepărtează sarea din apa oceanică şi apoi o distribuie pe toată suprafaţa planetei. Prin procesul de evaporare, se înlătură sarea din apa oceanică şi se formează norii; aceştia sunt mişcaţi cu uşurinţă de către vânt, împrăştiind astfel apa pe deasupra Pământului, pentru hidratarea vegetaţiei, a animalelor şi a oamenilor. Acest sistem de furnizare a apei şi de purificare a ei, de reciclare şi refolosire, ajută la menţinerea vieţii pe planeta noastră6.

Creierul omenesc… Procesează simultan un volum impresionant de informaţii. Creierul tău primeşte informaţii referitoare la toate culorile şi obiectele pe care le vezi, la temperatura din jurul tău, la presiunea cu care apasă picioarele pe podea, la sunetele din jurul tău, la cât de uscată îţi e gura, chiar şi cum simţi tastatura la degete. Creierul înregistrează şi procesează toate emoţiile, gândurile şi amintirile. Totodată el urmăreşte încontinuu funcţiile trupului, cum ar fi ritmul în care respiri, mişcarea pleoapelor, senzaţia de foame şi mişcările muşchilor mâinilor.

Creierul UmanCreierul uman procesează peste un milion de mesaje pe secundă7. Creierul analizează importanţa tuturor acestor informaţii, sortându-le pe cele relativ lipsite de însemnătate. Această funcţie de filtrare îţi îngăduie să te concentrezi şi să acţionezi cu eficienţă. Creierul funcţionează altfel decât celelalte organe. Se caracterizează prin inteligenţă, prin capacitatea de a raţiona, de a provoca sentimente, de a visa şi de a planifica, de a acţiona şi de a comunica cu ceilalţi oameni.

Ochiul omenesc… Poate deosebi între 7.000.000 de culori diferite. Focalizează automat imaginea şi poate urmări nu mai puţin de 1,5 milioane de mesaje simultan.8 Evoluţia se concentrează asupra mutaţiilor şi schimbărilor survenite la organismele existente. Cu toate acestea, evoluţia singură nu poate explica pe deplin apariţia ochiului sau a creierului, adică apariţia organismelor vii, dintr-o materie lipsită de viaţă.

2. Există Dumnezeu? Universul a început să existe la un moment dat. Ce anume i-a provocat apariţia?

Oamenii de ştiinţă sunt convinşi că universul a apărut în urma unei explozii uriaşe de energie şi lumină, căreia îi zicem acum „Big Bang”. Acesta a fost începutul a tot ce există. Începutul universului, al spaţiului, chiar şi al timpului.

Astrofizicianul Robert Jastrow, care se descrie drept agnostic, afirma: „În acea primă clipă a fost plantată sămânţa a tot ce s-a întâmplat în univers; toate stelele, toate planetele şi toate fiinţele vii au apărut în urma evenimentelor puse în mişcare în momentul exploziei cosmice… Atunci a apărut universul şi nu putem afla ce anume i-a provocat apariţia.”9

Steven Weinberg, laureat al premiului Nobel pentru fizică, spunea că în momentul acelei explozii: „temperatura universului era în jur de o sută de mii de milioane (1011) °C” şi că „universul era plin de lumină”.10

Universul n-a existat dintotdeauna. A avut un început. Dar ce i-a provocat apariţia? Oamenii de ştiinţă n-au nicio explicaţie pentru această explozie bruscă de lumină şi materie.

3. Există Dumnezeu? Universul funcţionează după nişte legi ale naturii imuabile. Oare de ce ?

Deşi viaţa pare în mare măsură nesigură, sunt atât de multe elemente pe care putem conta zi de zi: gravitaţia rămâne la fel, cafeaua fierbinte lăsată pe masă se răceşte, planeta se învârteşte tot în 24 de ore, iar viteza luminii nu se schimbă, nici pe Terra, nici în galaxiile îndepărtate.

Creierul UmanDar cum se face că putem identifica legi ale naturii care nu se schimbă niciodată? Cum se face că avem un univers aşa de sistematic, aşa de trainic?

„Cei mai renumiţi savanţi au fost şocaţi de această ciudăţenie. Nu există o necesitate logică pentru care universul să respecte legi, darămite o lege care să respecte regulile matematice. Oamenii de ştiinţă sunt uimiţi, deoarece recunosc că nu e obligatoriu ca universul să funcţioneze astfel. Ne putem închipui imediat un univers în care condiţiile se schimbă imprevizibil de la o clipă la alta, chiar şi un univers în care apar şi dispar elemente.”11

Richard Feynman, laureat al Premiului Nobel pentru electrodinamica cuantică, spunea: „Nu ştim de ce natura are caracter matematic… Chiar faptul că există legi ale naturii este un soi de minune.”12

4. Există Dumnezeu? Codul ADN influenţează, programează comportarea celulelor.

Orice instruire, orice învăţătură, orice pregătire se face cu un scop. Cel ce scrie un manual de instrucţiuni o face cu un scop. Ştiai că fiecare celulă din corpul nostru conţine un cod foarte detaliat, asemenea unui program miniatural de computer? După cum ştii probabil, un astfel de program este alcătuit din 1 şi 0 şi poate arăta cam aşa: 110010101011000. Succesiunea de cifre spune programului ce să facă. Codul ADN din celulele noastre aduce foarte mult cu acesta. Este alcătuit din patru substanţe chimice, pe care cercetătorii le abreviază A, T, G şi C. De pildă, acestea pot fi aranjate în celula umană astfel: CGTGTGACTCGCTCCTGAT. Şi fiecare celulă conţine trei miliarde de astfel de „litere”!

Ei bine, după cum ne putem programa telefoanele să dea bipuri în anumite situaţii, la fel programează ADN-ul celula. ADN-ul este, practic, un program de trei miliarde de litere care condiţionează celula să acţioneze într-un anumit fel. Este un manual de instrucţiuni.13

Şi ce este aşa de nemaipomenit aici? Trebuie să ne întrebăm… Cum a ajuns acest program cu informaţii în fiecare celulă din corpul omenesc? Căci nu sunt doar nişte substanţe chimice şi atât. Sunt nişte substanţe chimice cu informaţii, care codifică în termeni foarte amănunţiţi cum se va dezvolta fizic persoana respectivă.

Şi din moment ce este vorba de informaţii programate, atunci ies din discuţie cauzele biologice sau naturale. E imposibil să existe informaţii atât de precise fără să fi fost incluse în mod intenţionat.

5. Există Dumnezeu? Ştim că există fiindcă în mod constant caută să ne atragă la El şi vrea să aibă o relaţie cu noi.

Pe vremuri nu credeam în existenţa lui Dumnezeu. Şi nu ştiu cum se face că, precum toţi ceilalţi atei, eram foarte deranjată de faptul că unii credeau totuşi în El. Ce se întâmplă cu ateii… de folosesc atât de mult timp, atâta atenţie şi energie, căutând să combată ceva ce ei nici nu cred că există?! Ce ne determină să facem asta? Când eram atee, îmi închipuiam că o fac fiindcă îmi pasă de acei sărmani oameni naivi… că o fac pentru a-i ajuta să-şi dea seama că îşi pun nădejdea în ce nu trebuie. Ca să fiu sinceră, mai aveam încă un motiv. Când îi provocam la întrebări pe credincioşi, eram în adâncul meu curioasă să văd dacă mă pot convinge că au dreptate. Căutam să fac acest lucru în parte şi deoarece doream să mă eliberez de „enigma Dumnezeu”. Dacă le puteam dovedi în mod decisiv că greşesc, atunci îmi puteam lua gândul de la subiectul acesta şi-mi puteam vedea de viaţa mea.

ApusNu mi-am dat seama însă care era adevăratul motiv pentru care eram atât de frământată de subiectul „Dumnezeu”… fiindcă El Însuşi îl aducea la lumină. Am ajuns să înţeleg însă că Dumnezeu vrea să fie cunoscut. Ne-a creat ca să-L cunoaştem. Ne-a înconjurat cu dovezi ale existenţei Sale şi ne pune chiar sub ochi această chestiune a existenţei Sale. Parcă nu puteam să nu mă gândesc la posibilitatea existenţei lui Dumnezeu. De fapt, chiar în ziua când m-am hotărât să recunosc că Dumnezeu există, mi-am început rugăciunea astfel: „OK, ai câştigat!” Poate că motivul subtil pentru care ateii sunt deranjaţi de cei care cred în Dumnezeu este că Dumnezeu este Cel care nu îi lasă în pace.

Nu sunt singura care a trecut prin aşa ceva. Malcolm Muggeridge, autor de lucrări filosofice, scria: „Aveam impresia că într-un fel sau altul, în îndelungile mele căutări, eu eram cel urmărit”. C. S. Lewis îşi amintea: „…noapte de noapte, ori de câte ori îmi luam gândul de la munca mea, chiar şi pentru o clipă, simţeam apropierea constantă, neostoită, a Aceluia pe care, îţi spun sincer, nu-mi doream să-L cunosc. În cele din urmă, am avut parte tocmai de acel lucru de care mă temusem îngrozitor. Am cedat şi am recunoscut că Dumnezeu este Dumnezeu, am îngenuncheat şi m-am rugat; cred că în clipa aceea nu exista în toată Anglia un păcătos întors la credinţă, care să fie mai nefericit şi mai reticent ca mine”.

După aceea Lewis a scris o carte intitulată „Surprins de bucurie”, ca urmare a faptului că L-a cunoscut pe Dumnezeu. Nici eu nu aveam niciun fel de aşteptări… în afară de aceea de a fi cinstită şi de a recunoaşte pe drept existenţa lui Dumnezeu. Cu toate acestea, de-a lungul lunilor care au urmat momentului recunoaşterii lui Dumnezeu, am devenit tot mai uimită de dragostea Sa pentru mine.

Există Dumnezeu? Spre deosebire de celelalte revelaţii ale lui Dumnezeu, Iisus Hristos este imaginea cea mai clară şi mai directă sub care ni S-a descoperit Dumnezeu.

De ce Iisus? Analizează puţin toate religiile majore ale lumii şi vei vedea că Buddha, Mahomed, Confucius şi Moise s-au considerat toţi învăţători sau profeţi. Niciunul dintre ei nu a pretins vreodată că ar fi egal cu Dumnezeu. Dar, în mod surprinzător, Iisus Hristos a susţinut că este egal cu Dumnezeu. Aceasta Îl deosebeşte de toţi ceilalţi. El a spus că există Dumnezeu şi chiar acum vă uitaţi la El. Când vorbea despre Tatăl Său din ceruri, nu vorbea despre cineva separat de El, ci despre cineva cu care era într-o unitate extrem de strânsă, necunoscută oamenilor. Iisus spunea că cine L-a văzut pe El L-a văzut pe Tatăl şi cine crede în El crede în Tatăl.

El a spus: „Eu sunt Lumina lumii; cine Mă urmează pe Mine nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii.”14 El a susţinut că are o putere pe care o are doar Dumnezeu: de a le ierta păcatele oamenilor, de a-i elibera de obiceiurile păcătoase, de a le da o viaţă bogată şi viaţă veşnică în ceruri. Spre deosebire de alţi învăţători, care îi determinau pe oameni să se concentreze asupra cuvintelor lor, Iisus îi conducea pe oameni spre Sine. El n-a spus: „Urmaţi cuvintele Mele şi veţi găsi adevărul.” Ci: „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.”15

Ce probe a adus Iisus Hristos pentru a dovedi că este Dumnezeu? A făcut ceea ce oamenii nu pot face. A făcut minuni. A vindecat pe bolnavi… orbi, şchiopi, surzi; chiar a înviat şi doi oameni din morţi. A dovedit că are putere asupra lucrurilor… a înmulţit mâncarea într-atât încât au putut mânca pe săturate câteva mii de oameni. A făcut minuni şi în ce priveşte natura… a mers pe apă, a poruncit unei furtuni puternice să înceteze. Oamenii de pretutindeni mergeau după El fiindcă le îndeplinea nevoile şi făcea minuni. El le-a zis oamenilor că, dacă nu vor să creadă ceea ce le spune, ar trebui să creadă în El măcar fiindcă văd minunile pe care le face.16

Iisus Hristos ne-a arătat că Dumnezeu este blând, plin de dragoste, conştient de egoismul şi de defectele noastre şi că totuşi… Îşi doreşte din suflet o relaţie cu noi. Hristos ne-a revelat că, deşi Dumnezeu consideră că suntem păcătoşi şi că merităm să fim pedepsiţi, totuşi dragostea Sa pentru noi a biruit, făcându-L să Se gândească la alt plan pentru scăparea noastră. Dumnezeu Însuşi a luat chip de om şi a primit în locul nostru pedeapsa pentru păcatele noastre. Ţi se pare ridicol sau absurd? Poate… dar cunosc mulţi taţi care, dacă ar fi posibil, ar face bucuroşi schimb de locuri cu copilul lor aflat pe patul de spital, din cauza cancerului. Biblia spune că motivul pentru care Îl putem iubi pe Dumnezeu este că… El ne-a iubit mai întâi.

Iisus a murit în locul nostru, pentru ca noi să putem fi iertaţi. Dintre toate religiile din lume, veţi vedea ca numai prin Iisus le întinde Dumnezeu o mână oamenilor, deschizându-le astfel calea unei relaţii personale cu El. Iisus ne arată dragostea lui Dumnezeu, care caută să ne împlinească nevoile şi să ne atragă la Sine. Datorită morţii şi învierii lui Iisus, astăzi ni se oferă o viaţă nouă. Putem primi iertarea de păcate, putem fi total acceptaţi şi iubiţi de către Dumnezeu. El spune: „Te iubesc cu o iubire veşnică; de aceea îţi păstrez bunătatea Mea!”11 Iată-L, aşadar, pe Dumnezeu în acţiune!

Există Dumnezeu? Dacă vrei să afli răspunsul, caută să afli cât mai multe despre Iisus Hristos. Biblia ne spune: „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.”18

Deşi Îi stă în putere să ne oblige să credem în El, totuşi Dumnezeu n-o face. Dimpotrivă, ne pune la dispoziţie suficiente dovezi ale existenţei Sale, ca să alegem singuri să-I răspundem: distanţa perfectă a Terrei faţă de Soare, proprietăţile chimice deosebite ale apei, creierul uman, ADN-ul, numărul mare de oameni care confirmă faptul că Îl cunosc pe Dumnezeu, dorinţa – care ne macină inima şi mintea – de a afla dacă există Dumnezeu, dorinţa lui Dumnezeu de a Se lăsa găsit prin Iisus Hristos. Dacă vrei să ştii mai multe despre Iisus şi despre motivele care te îndeamnă să crezi în El, te rog să citeşti „Dincolo de credinţa oarbă”.

Dacă vrei să începi o relaţie cu Dumnezeu chiar acum, o poţi face.

Trebuie să iei singur această hotărâre; nimeni nu te obligă s-o faci. Însă dacă vrei să fii iertat de către Dumnezeu, dacă vrei să ai o relaţie personală cu El, se poate chiar acum, rugându-L mai întâi să îţi ierte păcatele şi să vină în viaţa ta. Iisus a spus: „Iată, Eu stau la uşă şi bat. Dacă aude cineva glasul Meu şi deschide uşa, voi intra la el, voi cina cu el, şi el cu Mine.”19 Dacă vrei să faci acest pas, dar nu eşti sigur ce anume să-I spui, iată aici o rugăciune după care te-ai putea lua: „Doamne Iisuse, Îţi mulţumesc că ai murit pentru păcatele mele. Tu-mi cunoşti viaţa şi ştii că am nevoie să fiu iertat de păcate. Te rog chiar acum să mă ierţi şi să vii în viaţa mea. Vreau să Te cunosc cu adevărat. Vino, Te rog, în viaţa mea acum. Îţi mulţumesc că ai dorit şi doreşti să ai o relaţie personală cu mine. Amin.”

De acum Dumnezeu consideră relaţia Sa cu tine permanentă. Iisus a spus despre toţi aceia care cred în El: „Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc şi ele vin după Mine. Eu le dau viaţa veşnică, în veac nu vor pieri şi nimeni nu le va smulge din mâna Mea.”20

Având în vedere toate cele de mai sus, putem trage concluzia că există Dumnezeu, că este plin de dragoste şi că poate fi cunoscut în mod personal, de aproape.

Tocmai L-am chemat pe Isus în viaţa mea (urmează câteva informaţii utile)...

Poate vreau să-L chem pe Isus în viaţa mea; vă rog, spuneţi-mi mai multe despre acest lucru...

Am o întrebare...

Despre autoarea articolului: Pe când era atee, a fost foarte impresionată de viaţa deosebită a unei prietene apropiate, precum şi de răspunsurile constante la rugăciunile ei. După ce şi-a provocat prietena să-şi dovedească convingerile legate de existenţa lui Dumnezeu, Marilyn a descoperit, cu uimire, cât de numeroase sunt dovezile obiective aduse în sprijinul existenţei lui Dumnezeu. După un an întreg de căutări neîncetate, a răspuns chemării lui Dumnezeu, rugându-L să intre în viaţa sa, şi a descoperit apoi cât de întemeiată şi de benefică poate fi credinţa în Dumnezeu.

(1) Epistola după Romani 1:19-21
(2) Ieremia 29:13-14
(3) R.E.D. Clark, Creation, Londra, Tyndale Press, 1946, p. 20
(4) The Wonders of God’s Creation, Moody Institute of Science, Chicago, IL
(5) Ibid.
(6) Ibid.
(7) Ibid.
(8) Hugh Davson, Physiology of the Eye, ediţia a 5-a, New York, McGraw Hill, 1991
(9) Robert Jastrow, „Message from Professor Robert Jastrow”, LeaderU.com, 2002
(10) Steven Weinberg, The First Three Minutes: A Modern View of the Origin of the Universe, Basic Books,1988, p. 5.
(11) Dinesh D’Souza, What’s So Great about Christianity, Regnery Publishing, Inc, 2007, capitolul 11.
(12) Richard Feynman, The Meaning of It All: Thoughts of a Citizen-Scientist, New York, BasicBooks, 1998, 43.
(13) Francis S. Collins, director al organizaţiei Human Genome Project, autor al cărţii The Language of God, Free Press, New York, 2006
(14) Epistola după Ioan 8:12
(15) Epistola după Ioan 14:6
(16) Epistola după Ioan 14:11
(17) Ieremia 31:3
(18) Epistola după Ioan 3:16
(19) Apocalipsa 3:20
(20) Epistola după Ioan 10:27-29