Ce se întâmplă dacă nu Îl accept, dar nici nu-L resping pe Dumnezeu?

Întrebare: „Ce se întâmplă dacă nu Îl accept, dar nici nu-L resping pe Dumnezeu? Dacă nu spun că nu există, dar nici nu afirm că El există cu adevărat?”

Răspunsul nostru:  Poate că totul depinde de ceea ce ştii în inima ta că este adevărat. Cu alte cuvinte, s-ar putea să stai înaintea lui Dumnezeu într-o bună zi şi să spui: „Dar n-am ştiut că exişti!” Iar Dumnezeu s-ar putea să-ţi răspundă: „Ba da, ai ştiut. M-am asigurat că ştii. În inima ta ai ştiu că exist. Ştiu acest lucru, pentru că Eu am pus această cunoaştere în inima ta. Totuşi, tu nu ai dorit să Mă cunoşti, aşa că ai refuzat să recunoşti că exist. Ai ignorat informaţia pe care ţi-am dat-o, dar ea este acolo”.

Mai mult ca sigur că suntem răspunzători pentru ceea ce ştim. Întrebarea este atunci: ce ştim cu adevărat? Câtă cunoaştere a pus Dumnezeu în inimile noastre? Oricâtă ar fi pus, suntem chemaţi să răspundem acelei cunoaşteri. Probabil că ştim lucruri pe care am vrea mai degrabă să nu le recunoaştem. Biblia spune că inima omului este înşelătoare şi deznădăjduit de rea.¹

Se pare că întrebarea ta este: „Ce-ar fi dacă stau pe gard şi nu iau nicio decizie?” Acest lucru ar fi în regulă dacă realmente nu ai avea nicio informaţie pe baza căreia să iei o decizie. Dar Biblia spune că existenţa lui Dumnezeu este dovedită de complexitatea lumii din jurul nostru şi că suntem prin urmare răspunzători pentru faptul că ştim că El există. „Căci însuşirile Lui nevăzute, puterea Lui veşnică şi dumnezeirea Lui se văd lămurit de la crearea lumii, fiind înţelese prin lucrurile făcute de El, aşa încât nu se pot dezvinovăţi.”²

Ce se întâmplă dacă lucrurile sunt şi mai avansate de atât? Mulţi oameni spun că au simţit cum, de ani de zile, Dumnezeu „bate” la uşa inimii lor, ca şi cum ar încerca să intre înăuntru. Dacă acest lucru este adevărat pentru cineva (iar Dumnezeu ar şti asta) şi dacă nu iei nicio decizie cu privire la Dumnezeu, atunci este ca şi cum L-ai respinge. Dacă Dumnezeu cere să intre în inima/viaţa nostră, atunci nu există nicio cale de mijloc.

Apoi, mai este vorba şi despre persoana lui Iisus Cristos. Acest om a pretins că este Dumnezeu, a făcut miracole pentru a confirma afirmaţia Sa, a murit pentru păcatele noastre, a înviat din morţi şi a lăsat o înregistrare scrisă despre viaţa Sa, pe care noi să o citim. Tot El a spus: „Cine nu este cu Mine este împotriva Mea.”³ În ceea ce-L priveşte pe Iisus, nu poţi doar să stai pe gard. El nu ne-a lăsat această opţiune.

Un alt lucru la care să te gândeşti este acesta: s-ar putea ca motivul esenţial pentru care trăim să fie să luăm o decizie pentru sau împotriva lui Dumnezeu. Dacă aşa stau lucrurile, atunci probabil că este imposibil să nu luăm nicio decizie. Cu alte cuvinte, dacă nu Îi spunem da lui Dumnezeu, prin aceasta I-am spus nu.

Note de subsol: (1) Ieremia 17:9 (2) Romani 1:20 (3) Luca 11:23