×
CAUTA
EveryStudent.ro
Întrebări și răspunsuri
 despre viată şi Dumnezeu
Relații

Drepturile Femeilor

În contrast puternic față de cultura Orientului Mijlociu, Isus a susținut drepturile femeilor.

WhatsApp Share Facebook Share Twitter Share Share by Email More PDF

De Marilyn Adamson

Isus Hristos a trăit acum mai bine de 2000 de ani, pe teritoriul Israelului de astăzi. Perspectiva Lui asupra femeilor mergea total împotriva curentului culturii Orientului Mijlociu, atunci dar și acum.

Femeile erau adesea tratate ca o proprietate. Rabinii evrei își începeau fiecare întâlnire la Templu cu aceste cuvinte: ”Binecuvântat ești tu, Doamne, că nu m-ai făcut femeie.”

O femeie nu putea divorța de soțul ei. Totuși, bărbatul putea divorța de soția lui pentru orice motiv și nu avea nici o obligație să aibă grijă de ea din punct de vedere financiar. Pur și simplu soțul îi dădea o notificare de divorț și ea era alungată. Adesea femeile erau văzute ca inferioare bărbaților, excluse din viața religioasă publică, și rareori primeau învățătură din cărțile Vechiului Testament, chiar și în particular.

Isus a sfidat constant normele culturale cu privire la statutul femeilor.

El a vindecat și a făcut minuni atât pentru bărbați cât și pentru femei, fără discriminare. A dat învățătură atât bărbaților, cât și femeilor. Pentru El nu conta care erau acreditările lor religioase, statutul social sau stilul de viață. El iubea oamenii și interacționa cu ei, bărbați și femei în mod egal, cu bunăvoință și căldură, inclusiv hoți, prostituate, leproși, femei din clasa socială inferioară. Autorul Philip Yancey comentează: ”Cu privire la femei și la alte categorii marginalizate de oameni, Isus a dat peste cap înțelepciunea general acceptată a vremii Sale. Potrivit cărturarului biblic Walter Wink, Isus a încălcat toate moravurile timpului Său în fiecare interacțiune a Sa cu femeile, înregistrată în Evanghelii.”1

Mii de oameni Îl urmau pe Isus, unii pentru învățăturile Lui, dar cei mai mulți pentru minunile pe care le făcea în mijlocul lor, vindecându-i pe bolnavi. Liderii religioși deveneau din ce în ce mai iritați de popularitatea lui Isus. Așa că au ticluit un plan.

Legea lor cerea ca orice femeie prinsă în actul adulterului, să fie omorâtă cu pietre. (Bărbatul nu pățea nimic niciodată, numai femeia.) Ei au găsit o astfel de femeie, au instigat mulțimea, și au târât-o în fața lui Isus. Și iat-o stând acolo, singură, expusă, în așteptare. Mulțimea din jurul ei era bine echipată, gata să împroaște pietre asupra ei. Toți Îl auziseră pe Isus vorbind despre dragoste și bunătate, despre nevoia de a ne ierta unii pe alții. Instigatorii religioși ai mulțimii au strigat către Isus: ”Învățătorule, această femeie a fost prinsă în timp ce comitea adulterul. În Lege, Moise ne-a poruncit ca astfel de femei să fie ucise cu pietre. Tu deci ce zici?”

Îl prinseseră pe Isus în capcană.

Dacă ar fi arătat milă, însemna că închidea ochii la adulter și se făcea astfel inamicul legii morale. Dacă Isus ar fi fost gata s-o omoare cu pietre, atunci toată învățătura lui legată milă și iertare, ar fi fost egală cu zero.

Isus s-a aplecat și a început să scrie cu degetul pe pământ. Ei au continuat să-L preseze. Isus s-a ridicat și le-a spus: ”Dacă este unul fără păcat, să arunce primul cu piatra.” Apoi s-a lăsat din nou jos și a continuat să scrie pe pământ.

Unul câte unul s-au întors și au plecat, ”începând cu cei bătrâni”, până când nu a mai rămas decât Isus cu femeia.

”Femeie, unde sunt toți? Nu te-a condamnat nimeni?”
”Nimeni, Doamne!” a răspuns ea.
Isus i-a zis: ”Nici eu nu te condamn. Du-te și, de acum înainte, să nu mai păcătuiești!”2

Ceea ce părea că n-ar fi fost posibil niciodată, s-a întâmplat. Îți poți imagina ce uimită a fost femeia? Ea primește șansa de a trăi. Și e liberă să meargă unde vrea. Isus știa că într-o zi, curând, pe o cruce, urma să plătească prețul pentru adulterul ei, pentru ura mulțimii și pentru aroganța crudă a liderilor religioși. Păcatele lumii urmau să cadă asupra Lui, în timp ce El croia o cale spre iertare.

Deși El era Dumnezeu, singurul care avea dreptul să o judece, El a ales să-i spună femeii: ”Nici eu nu te comdamn. Du-te, și nu mai păcătui.” Isus a spus că El a venit, nu să judece lumea, ci să-i caute și să-i mântuiască pe cei pierduți. El este Mântuitorul nostru. El schimbă viețile celor care-L cunosc. Ca și viața acestei femei … din Samaria!

Evreii îi considerau pe samariteni un grup etnic inferior. Isus era evreu. Iată cum s-au întâmplat lucrurile.

Isus se odihnea lângă un izvor de apă cunoscut, unde întreaga comunitate venea să scoată apă. Era cel mai fierbinte moment al zilei, în care nimeni nu venea. Dar o femeie și-a făcut apariția, sperând că o să treacă neobservată. Ea fusese căsătorită și divorțase de cinci ori, iar acum trăia cu al șaselea bărbat, de data asta sărind peste cununie. Ce mai conta? Probabil că toți oamenii din satul ei o priveau cu un dispreț profund.

Ea a învățat să supraviețuiască evitând rușinea și oamenii.

Isus știa toate lucrurile acestea despre ea, și îi cunoștea inima. El a văzut nevoia ei de mult mai mult decât simpla apă de izvor. Ea avea nevoie de apă pentru suflet. Deși evreii nu vorbeau niciodată cu samaritenii, Isus i s-a adresat: ”Oricui va bea din apa aceasta, îi va fi iarăși sete. Dar celui ce bea din apa pe care i-o voi da Eu, nu-i va mai fi sete în veac, ci apa pe care i-o voi da Eu, va deveni în el un izvor de apă, țâșnind spre viață veșnică.”3

Ei au vorbit un timp, și ea a ajuns nu doar să creadă în El, ci și să alerge într-un suflet în satul ei și să vorbească cu oamenii de care se ascundea, convingându-i să vină și să-L asculte pe Isus… și ei au făcut asta! Isus i-a schimbat viața din rușine în bucurie. În fiecare interacțiune cu femeile, Isus le-a schimbat viața.

Probabil că cel mai surprinzător mod în care Isus demonstrează cât de mult le onorează pe femei, transpare din ceea ce s-a întâmplat imediat după învierea Sa din morți. Isus fusese bătut crunt, și lăsat să moară pe o cruce cu mâinile și picioarele țintuite în cuie. A fost îngropat într-un mormânt. Dar a treia zi, Isus a părăsit mormântul și a revenit la viață, exact așa cum spusese. Primele persoane cu care Isus a vorbit după înviere, au fost femei. Acest lucru este înregistrat în toate cele patru Evanghelii. Este remarcabil! Femeile aveau un statut atât de modest și o credibilitate atât de mică în acea cultură! Ele nu aveau nicio autoritate legală sau religioasă în calitate de purtători de cuvânt. Și totuși Isus le-a dat acest rol de a fi primele care să-i informeze pe ceilalți de învierea Sa.

Nu doar pe femei, ci pe toți oamenii, Isus ne invită să credem în El, să fim pe deplin iertați de păcatele noastre și să începem o relație cu Dumnezeu. Pentru mai multe informații legate de acest subiect, accesează acest articol: Dincolo de credinţa oarbă.

 Am o întrebare…
 Cum să-L cunoști pe Dumnezeu…

(1) Philip Yancey; Isus pe care nu L-am cunoscut, pg 154, Zondervan Publishing House. (2) Ioan 8:4-11 (3) Ioan 4:13,14


SHARE:
WhatsApp Share Facebook Share Twitter Share Share by Email More