De un autor anonim
Este o vorbă care spune: „Cel mai bun plan este să profiţi de pe urma prostiei celorlalţi”. Despre acest lucru vorbeşte articolul de faţă. Aş vrea să împărtăşesc cu voi câteva lucruri pe care le-am învăţat – din greşeli – despre fete şi relaţii. Anume, am schiţat zece motive pentru care aştept până la căsătorie pentru a face sex.
Mi-aduc aminte că, atunci când eram în facultate, am avut o experienţă pe care am numit-o „mahmureală de după dragoste”. După ce eram cu o fată, a doua zi dimineaţa simţeam întotdeauna o goliciune. Nu vei vedea acest lucru la televizor sau în filme, dar se întâmplă foarte des. Experimentam goliciune şi chiar regret.
Această „mahmureală de după dragoste” era un fenomen ciudat pentru mine. În special pentru că în facultate sexul era „dumnezeul” meu. Ca bărbat, acesta era lucrul la care mă gândeam dimineaţa, la prânz şi seara. Deci ţi-ai închipui că a face sex era pe deplin satisfăcător – încoronarea realizării mele în închinarea la „dumnezeul” meu. Şi totuşi, experimentam adesea neîmplinire.
Ai experimentat şi tu acest lucru? Ai trecut şi tu vreodată prin „mahmureala de după dragoste”? Dacă da, atunci ar trebui să te opreşti şi să te întrebi: „De ce se întâmplă acest lucru? Dacă este atât de important pentru mine, cum se face că sexul mă lasă atât de pustiu?”
Mi-aduc aminte că eu eram confuz datorită acestei goliciuni. Mi-am spus doar că am nevoie de mai mult sex, atâta tot. (Deseori credem acest lucru despre lucruri care sperăm să ne împlinească, dar apoi nu ne împlinesc. De exemplu, ne cumpărăm maşina pe care ne-am dorit-o întotdeauna, dar după o vreme e doar „ok”. În loc să ne dăm seama că o maşină nu ne satisface cu adevărat, facem de obicei greşeala să gândim că nu aceea a fost maşina adevărată, ci că o altă maşină ne va oferi împlinire durabilă.)
Dar goliciunea a continuat. Astfel că, în cele din urmă, am ajuns la concluzia că sexul premarital nu este tot ceea ce se spune despre el că este. I se face o publicitate exagerată. Nu este ceea ce încearcă să arate filmele. Dacă ar fi aşa, atunci ar fi pe deplin satisfăcător. Nu ar mai fi nici o „goliciune”.
Am descoperit că adesea fetele nu înţeleg pe deplin ceea ce se petrece atunci când se ajunge la sex. Perspectiva lor cu privire la tot acest lucru este foarte diferită de a unui bărbat. Deseori o fată se justifică atunci când face sex, spunând „Dar îl iubesc”, cu toate că nu doreşte în totalitate să facă sex. De ce se întâmplă acest lucru? Se spune că „Fetele se folosesc de sex pentru a obţine dragoste, în timp ce bărbaţii se folosesc de dragoste pentru a obţine sex”.
Lucrurile au loc cam aşa: fata îşi imaginează că se va căsători cu acel bărbat într-o zi; bărbatul îşi imaginează tot ceea ce doreşte să facă cu acea fată înainte de a se întoarce la prietenii săi pentru a le povesti. Şi pe când ceva din ea îi spune fetei că este drept să facă sex, ceva din el îi spune bărbatului chiar opusul, şi totuşi el merge mai departe. De ce? Datorită plăcerii fizice, fără îndoială, dar eu cred că şi pentru alt motiv: îl face să se simtă bărbat. Dar există o mare ironie în aceasta, pentru că ce bărbăţie există în înşelarea unei femei?
Am descoperit că, atunci când cinsteşti o femeie, te cinsteşti pe tine însuţi. De ce? Pentru că într-o zi vei avea regrete, iar regretele vor dura mult mai mult decât plăcerea. În filmul Rob Roy, personajul principal afirmă: „Onoarea este cadoul pe care un bărbat şi-l face sieşi”. Atunci când cinsteşti o femeie făcând ceea ce ştii în inima ta că este drept (adică, ceea ce apără interesele ei cel mai mult), te cinsteşti pe tine însuţi şi te asiguri că nu vei avea regrete de lungă durată cu care să trăieşti.
Iată ce vreau să spun: cele mai multe fete cu care am fost sunt astăzi căsătorite cu alţi bărbaţi. Când mă pun în locul lor, îmi doresc să nu fi făcut ce am făcut. De fapt, mi-ar plăcea chiar să-mi dau un pumn în nas pentru asta.
Nu mai e nevoie să spun că, atunci când mă căsătoresc, nu mă voi bucura dacă altcineva şi-a făcut voia cu soţia mea. Dat tu? Nu te deranjează ideea ca altcineva să fie cu soţia ta? Dacă ai acum o prietenă şi simţi la fel ca mine, gândeşte-te cu cât mai puternic va fi acel sentiment când te vei căsători într-o zi.
Poţi să duci povestea un pas şi mai departe. Acea fată este fiica cuiva. Dar dacă ar fi fiica mea? Sau dacă ar fi sora mea? Mi-ar plăcea ca un tip ca mine să profite de ea? Acum văd fetele dintr-o altă perspectivă. Ele sunt viitoarea soţie a altuia, fiica sau sora altuia, etc.
De exemplu, am avut o iubită la facultate, care era fata visurilor mele. Cu ea nu era niciun moment plictisitor. Ne „potriveam” de minune. Am aşteptat o vreme, după care la iniţiativa mea am început să facem sex.
Sexul a devenit curând punctul central al relaţiei noastre. Am încetat să mai vreau să o cunosc la orice alt nivel. Şi astfel, în loc să ne apropiem mai mult unul de altul, am început să ne îndepărtăm. Asta vreau să spun atunci când afirm că sexul mi-a distrus cele mai bune relaţii. Oamenii se pot relaţiona la multe nivele diferite – emoţional, mintal, fizic, spiritual. Dar atunci când eu şi prietena mea am început să ne relaţionăm cel mai mult din punct de vedere fizic, acest lucru a scurt-circuitat celelalte părţi ale relaţiei noastre. În consecinţă, relaţia ca întreg a început să meargă în jos. Poate că şi astăzi eram împreună dacă am (aş) fi aşteptat.
Am văzut acelaşi lucru întâmplându-se cu nenumărate relaţii, nu numai ale mele, ci şi ale multor altor oameni. Şi cred că există un motiv pentru aceasta, pe care îl voi explica în continuare.
Pentru mine, odată ce am făcut sex cu o fată s-au întâmplat două lucruri. Uitându-mă în urmă, pot să spun că ele au avut loc literalmente de fiecare dată cu toate că nu eram conştient de această dinamică la acea vreme. Cele două lucruri erau: 1) îmi pierdeam respectul pentru acea fată (chiar dacă nu voiam acest lucru) şi 2) ea începea să nu mai aibă încredere în mine (chiar dacă nu voia acest lucru).
Nu ştiu de ce se întâmpla asta, dar ştiu pur şi simplu că se întâmpla. Poate pentru că aşa e construit „sistemul”. Dar un lucru e sigur: nu sunt singurul. Am văzut acelaşi lucru întâmplându-se în foarte multe cazuri. Cunosc mulţi oameni care au probleme maritale pentru că s-au angajat în sex premarital. Ei intră în căsnicie fără respect şi fără încredere, două lucruri absolut esenţiale pentru sănătatea oricărei căsnicii.
Cunosc un cuplu de curând căsătoriţi, care fac dragoste mai puţin de o dată pe lună din cauza aceasta – el nu are respect pentru ea şi ea ştia asta, iar ea nu are încredere în el şi nu vrea să i se dăruiască. E o situaţie foarte tristă, dar mult mai întâlnită decât crezi. Dar nimeni nu vorbeşte despre acest lucru în public. Şi nici filmele sau serialele TV care arată cupluri care fac sex înainte de căsătorie nu vorbesc despre acest lucru. E ca şi cum nimeni nu vrea să recunoască faptul că se întâmplă, cu toate că aceasta este realitatea.
De ce? Pentru că vom intra în căsnicie eu având mai mult respect pentru ea şi ea avât mai mai multă încredere în mine. Am învăţat că, dacă o fată nu are încredere într-un bărbat, nu vrea să i se dăruiască pe deplin. Adânc în sufletul ei, nu se bucură realmente că este cu el.
Cum se întâmplă asta, de fapt? Din moment ce „fetele folosesc sexul pentru a obţine dragoste, iar bărbaţii folosesc dragostea pentru a obţine sex”, un cuplu va face sex înainte de căsătorie. Fata face acest lucru pentru a păstra relaţia. Bărbatul o face pentru că el doreşte sexul mai mult decât relaţia însăşi. Apoi, după căsătorie, femeia are ce doreşte: un angajament din partea bărbatului. Aşa că nu mai trebuie să folosească sexul pentru a-l avea pe el. Şi, deoarece poate nutreşte resentimente că el a făcut sex cu ea înainte de căsătorie, ea nu mai este acum interesată de sex. Iar bărbatul – care nu-şi preţuieşte soţia pentru că au făcut sex înainte de căsătorie – doreşte încă să facă sex, dar nu pentru a experimenta o legătură totală cu soţia sa. El vrea doar sex, iar ea îşi dă seama. Astfel că au o viaţă sexuală foarte neplăcută.
Nu inventez aceste lucruri. Acum că am terminat facultatea şi mulţi din jurul meu se căsătoresc, văd că se întâmplă tot timpul. Antidotul: a aştepta până la căsătorie pentru a face sex îl va ajuta pe bărbat să aibă un respect mai mare pentru soţia sa şi-o va ajuta pe femeie să aibă mai multă încredere în soţul ei. Iar în consecinţă, ei vor avea sex mai bun şi mai des, pentru că se respectă reciproc mai mult şi se iubesc unul pe altul mai profund.
Sexul este un lucru misterios, care produce o legătură profundă între oameni, chiar dacă-l numim sex „întâmplător”. Problema este următoarea: cu cât mă apropii mai mult de alte fete, cu atât mă voi putea apropia mai puţin de viitoarea mea soţie. E ca şi cu o bandă de scoci – cu cât o foloseşti de mai multe ori, cu atât va lipi mai puţin. După o vreme, nu va mai lipi deloc.
Dacă intru în legătură cu alte fete înainte de căsătorie, nu voi putea crea o legătură suficient de bună cu soţia mea. Nu o voi preţui cum aş fi putut-o preţui şi prin urmare nu o voi iubi la fel de mult cum aş fi putut-o face. Fiecare zi ce trece, în care am rămas fidel viitoarei mele soţii, înseamnă că relaţia mea cu ea va fi mai bună.
E ciudat că în cultura noastră adulterul este aspru criticat, dar sexul premarital, chiar cu mai mulţi parteneri, este acceptat. E ironic. Pentru că, dacă scoţi elementul timpului din ecuaţie, sexul premarital este adulter. Ne putem imagina cât de mult rău face adulterul unei relaţii de căsătorie, dar poate că sexul premarital are şi el aproape aceleaşi consecinţe. El distruge legătura potenţială dintre un bărbat şi o femeie.
Sexul este menit să complimenteze o relaţie, nu să devină cel mai important aspect al acesteia. Acest lucru l-am descoperit eu. Sexul ar trebui să fie cireaşa de pe tort atunci când toate celelalte aspecte ale relaţiei tale funcţionează normal. Am ajuns să înţeleg că sexul va fi bun dacă celelalte aspecte ale relaţiei sunt bune. De aceea ştiu că nu trebuie să mă culc cu o fată pentru a descoperi dacă suntem compatibili din punct de vedere sexual. Dacă ne înţelegem în celelalte domenii, sexul va fi şi el plăcut.
Trebuie să mai spunem ceva aici. Un alt lucru pe care cred că l-am „descoperit” este acesta: atunci când faci din sex factorul determinant al unei relaţii, va deveni probabil nesatisfăcător. Gândeşte-te la aceasta. Dacă aşezi sexul sub microscop, îl analizei şi analizezi relaţia prin prisma lui, acesta este sortit eşecului. E ca şi cum ai fi închis. Eşti închis în ceva ce ar trebui să te elibereze, nu să te incapaciteze.
Dar, atunci când te concentrezi asupra celorlalte aspecte ale relaţiei, iar sexul nu mai este punctul central, devii liber să te bucuri de o viaţă sexuală mai plăcută, fără a simţi presiunea că trebuie să faci ca sexul să fie întotdeauna spectaculos. (Pentru că nu va fi.) Şi totuşi, nu cred că la vârsta studenţiei am fost capabil să nu mă concentrez asupra sexului, decât atunci când nu era prezent deloc. De aceea cred că este cel mai bine să aşteptăm până la căsătorie.
Ştiu ce gândeşti: „Da, de unde!” Dar e adevărat. De fapt sexul m-a ajutat să descopăr acel ceva care îl întrece. Iar acel ceva nu este realmente ceva, ci este de fapt Cineva. Este Dumnezeu.
Ascultă-mă bine. Ştiu că sună exagerat, dar totul are sens. Dumnezeu ne-a creat în aşa fel, încât nu putem fi satisfăcuţi pe deplin de nimic altceva decât de El. El a pus acest lucru în sistemul uman şi deci în sistemul fiecăruia dintre noi. Aşa cum a spus cineva: „În fiecare persoană se află un gol sub forma lui Dumnezeu, pe care numai El îl poate umple”.
De aceea vedem oameni care-şi schimbă carierele, partenerii, moda şi altele – pentru că în căutarea noastră după împlinire maximă suntem frustraţi de lucrurile (şi oamenii) care nu ne-au adus-o. Deci îi lepădăm şi ne îndreptăm spre altceva (sau altcineva), sperând că în aceştia vom găsi împlinirea pe care o căutăm cu adevărat. Dar problema este că nu o găsim niciodată decât atunci când venim la Dumnezeu, pentru că El este singurul care ne-o poate da.
Dumnezeu ne iubeşte prea mult ca să ne vadă pe deplin satisfăcuţi de orice altceva decât de El. El doreşte binele nostru suprem, iar acest bine este El Însuşi. Nimic şi nimeni nu este mai important decât Dumnezeu. Ştiu că acest lucru este adevărat, pentru că l-am descoperit pentru mine. Acea goliciune pe care o simţeam după ce îmi cumpăram una sau alta, după escapade sexuale, după toate eforturile mele de a găsi împlinire în viaţă a luat sfârşit atunci când L-am rugat pe Isus Cristos să vină în viaţa mea. Isus a spus: „Cel ce vine la Mine nu va flămânzi niciodată şi cel ce crede în Mine nu va înseta niciodată.”1 Aceste cuvinte au devenit o realitate în viaţa mea. Atunci când am intrat într-o relaţie cu Dumnezeu, golul din mine a fost umplut în sfârşit. Nu am mai simţit acea goliciune. Prin urmare, a-L cunoaşte pe Dumnezeu mi-a dar o împlinire şi mai mare decât a făcut-o vreodată sexul.
Au trecut ani de când am făcut ultima oară sex. Mi-aş dori să pot spune că am aşteptat pe deplin pentru căsătorie, dar nu pot. Am regrete (şi, cum spuneam mai devreme, ele au durat mai mult decât orice plăcere trecătoare). Regret modul în care am tratat fetele. Sunt îngrijorat de stabilitatea viitoarei mele căsnicii (dacă şi când mă voi căsători). Dar Dumnezeu m-a ajutat să mă ocup de faptele mele trecute şi de îngrijorările mele pentru viitor. Dumnezeu mă schimbă şi m-a schimbat deja mult.
De asemenea, Dumnezeu mi-a dat puterea de a aştepta până la căsătorie pentru a face din nou sex. Desigur, uneori a fost o luptă, dar Dumnezeu a fost suficient de mare pentru a mă scoate la liman. La El toate lucrurile sunt posibile. Şi în fiecare zi, în fiecare săptămână şi în fiecare an care trece ştiu că voi avea o căsnicie mai bună şi mai puternică, pentru că am aşteptat. Astăzi am şi o relaţie mai puternică cu Dumnezeu pentru faptul că depind de El în acest domeniu vital din viaţa mea ca bărbat.
Dacă vrei să ai succes în relaţii – ca soţ şi tată – cel mai bine este să începi cu tine. Secretul nu este să găseşti soţia potrivită sau să ai copii perfecţi. Cheia este să începi cu tine. Iar cea mai importantă relaţie pe care o poţi avea – una care te va face un soţ şi un tată mai bun – este relaţia cu Dumnezeu.
Dumnezeu este autorul sexului, al dragostei şi al relaţiilor în general. El a creat aceste lucruri pentru ca noi să ne bucurăm de ele. Şi ne putem bucura pe deplin de ele dacă urmăm planul Său pentru ele. Am descoperit că Dumnezeu nu este un „moralizator”. El nu spune „Fă asta” sau „Nu fă asta” fără niciun motiv. Atunci când spune „Nu fă asta” (ca de exemplu, aşteaptă până la căsătorie pentru a face sex), El nu spune asta pentru a-mi arăta mie cine este şeful, ci pentru că acest lucru este spre binele meu. El spune asta pentru că ştie cum m-a conceput ca bărbat, ce este cel mai bine pentru mine şi ce îmi va aduce cea mai mare împlinire.
Biblia spune că Isus Cristos a fost Dumnezeu care a devenit om – „Cuvântul s-a făcut trup şi a locuit printre noi”. El a fost „reprezentarea exactă a fiinţei lui Dumnezeu”. Pe scurt, Isus Cristos ne-a descoperit exact cum arată Dumnezeu. Deci cum începem o relaţie cu El?
Dumnezeu ne iubeşte sincer şi doreşte să-L cunoaştem… dar există o problemă. În prezent, ceea ce stă între noi şi Dumnezeu este păcatul nostru (eşecul nostru de a-L iubi pe Dumnezeu şi pe ceilalţi în mod perfect).
Isus Cristos (Dumnezeu în trup) a luat asupra Sa toate păcatele noastre atunci când a murit de bună voie pe cruce. El a făcut acest lucru pentru ca noi să putem fi iertaţi şi acceptaţi în întregime de El. El a fost bătut, umilit, biciuit şi crucificat în locul nostru. Apoi a înviat după trei zile. El ne cere acum să răspundem sacrificiului Său prin a-L invita în viaţa noastră.
Isus Cristos a fost bărbatul cel mai masculin, care a trăit vreodată. Adesea oamenii nu-i acordă prea mult credit pentru aceasta,dar e adevărat. Deci atunci când Îl chemi în viaţa ta, chemi acea Persoană care ştie mai mult decât oricine ce înseamnă să fii bărbat. El te va ajuta să devii un bărbat adevărat – nu bărbatul de tip Hollywood – ci unul mult mai împlinit în viaţă şi mult mai folositor pentru ceilalţi.
Cum arată bărbatul adevărat? El nu este ca un lup (nu este cineva care-şi caută numai propriile interese). Dimpotrivă, el este ca un păstor – unul care caută binele celorlalţi. Pe măsură ce creşti în relaţie cu Cristos, vei descoperi tot mai mult ce înseamnă să fii bărbat adevărat. Iar Crstos va schimba modul în care le priveşti pe femei şi, în consecinţă, modul în care le tratezi.
Poţi începe o relaţie cu Cristos, care durează veşnic. „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât L-a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică.”2 A crede înseamnă a te încrede. Atunci când te încrezi sau te bazezi pe jertfa lui Cristos în locul tău, poţi primi viaţă veşnică – o relaţie cu Dumnezeu, care începe acum şi pe care o păstrezi pentru tot restul vieţii tale. Dacă aceasta este dorinţa ta acum, următoarele cuvinte te pot călăuzi în ceea ce poate ai vrea să-I spui lui Dumnezeu cu sinceritate:
Dumnezeule dragă, mărturisesc că am păcatuit împotriva Ta. Îţi mulţumesc, Isuse, că ai luat toate păcatele mele asupra Ta pe cruce. Vreau să primesc iertarea Ta. Vreau să intru într-o relaţie cu Tine. Îţi cer să fii Mântuitorul şi Domnul vieţii mele. Te rog, fă-mă bărbatul pe care Tu îl doreşti.
Pentru a obţine mai multe sfaturi legate de relaţii şi pentru a creşte în cunoaşterea lui Dumnezeu, citeşte cărţile Matei, Marcu, Luca şi Ioan din Biblie.
► | Tocmai L-am chemat pe Iisus în viaţa mea (urmează câteva informaţii utile)… |
► | Poate vreau să-L chem pe Iisus în viaţa mea; vă rog, spuneţi-mi mai multe despre acest lucru… |
► | Am o întrebare… |
Note de subsol: (1) Ioan 6:35 (2) Ioan 3:16