×
CAUTA
EveryStudent.ro
Întrebări și răspunsuri
 despre viată şi Dumnezeu
Q & A

De ce am venera un Dumnezeu care îngăduie lucruri îngrozitoare?

WhatsApp Share Facebook Share Twitter Share Share by Email More PDF

Întrebare: „De ce am venera un Dumnezeu care îngăduie lucruri îngrozitoare, cum ar fi violarea unui copil?”

Răspunsul nostru:  O rudă apropiată de-a mea chiar a fost violată în copilărie.

Aşadar te rog să mă crezi… Cunosc în amănunt toate urmările pe care le are abuzul sexual asupra cuiva. Îţi înţeleg furia pe deplin.

Cu toate astea, nu este Dumnezeu vinovat că oamenii aleg să strice lucrurile bune create de El. Nu este Dumnezeu vinovat că taţii îşi molestează fiicele sau că mamele abuzează verbal de fiii lor.

Oamenii au libertatea de a se comporta după cum cred de cuviinţă.

Cum ar trebui să abordăm faptul că Dumnezeu nu-i împiedică pe alţii să ne facă rău?

Cum ar trebui să abordăm faptul că Dumnezeu nu ne împiedică nici pe noi să le facem rău altora?

Poate că ne-am dori ca Dumnezeu să fixeze nişte limite, iar cine le încalcă să fie pedepsit. Poate am propune chiar ca Dumnezeu să omoare pe oricine molestează un copil.

În acest caz, cum stau lucrurile în cazul producătorilor de materiale pornografice cu copii, care poate c-au împins persoana respectivă să molesteze copilul? Ar fi drept ca Dumnezeu să-i omoare eventual şi pe ei?

Şi ce ar trebui să facă Dumnezeu cu persoanele care comit abuzuri verbale?

Cuvintele rănesc profund. Dacă aţi întreba mai mulţi psihologi ce tip de abuz te afectează mai grav – cel verbal sau sexual –, sunt convins că cei mai mulţi ar spune că cel verbal face prăpăd. Şi cu siguranţă că abuzurile verbale sunt mult mai numeroase decât celelalte.

În acest caz, ar trebui să ne închidă Dumnezeu gura când vrem să spunem ceva care face rău?

Dar să presupunem că s-ar întâmpla astfel. Oare cum s-ar desfăşura viaţa noastră?

Nu cumva am trăi măcinaţi de resentimente, fiindcă n-avem niciodată voie să spunem ce credem cu adevărat? Nu cumva am şti în adâncul sufletului că alţii nu prea ne simpatizează şi că vorbesc frumos doar ca să nu-i trăsnească Dumnezeu pe loc? Nu cumva ar fi oamenii chiar şi mai însinguraţi decât sunt acum?

Mi se pare destul de evident că facem ceea ce ne dorim. Şi în acest caz nu înţeleg cum ne putem mânia pe Dumnezeu că ne lasă să facem asta.

Însă chiar şi aşa Dumnezeu tot n-a tăcut. El ne spune şi azi care este cel mai bun mod de a ne duce viaţa.

Nu e adevărat că niciun copil n-ar mai violat sau molestat dacă toţi oamenii ar respecta Cele zece porunci?

Nu e adevărat că n-ar mai fura nimeni nimic, că n-ar mai exista soţii şi soţi infideli şi că n-ar mai fi omorâţi niciun fiu şi nicio fiică, dacă toţi oamenii ar respecta Cele zece porunci?

În loc să ne ţină sub control, Dumnezeu ne-a dat libertate. El nu intervine în alegerile noastre. Ba chiar ne asigură că într-o bună zi toţi vor da socoteală de faptele lor, că se va face dreptate şi că vor fi judecaţi pe baza poruncilor date.

Neajunsul este că nu e suficient doar să ţi se spună cum poţi trăi frumos. Chiar şi Dumnezeu recunoaşte asta.

Nu este suficient să ne dea Biblia ca îndrumar. O persoană care molestează copii ştie foarte bine că e greşit ce face. Dumnezeu zice că avem nevoie de ceva mai profund. O călăuzire internă e foarte utilă, dar ne trebuie ceva mai mult. Ne trebuie puterea lăuntrică de a dori să facem ceea ce se cuvine. Iar Cel ce ne poate dărui această putere este Dumnezeu.

Ceea ce spune Dumnezeu mai jos poate fi valabil şi în cazul nostru, dacă alegem să ne încredem în El:

„Şi dacă Duhul Celui ce a înviat pe Isus dintre cei morţi locuieşte în voi, Cel ce a înviat pe Hristos Isus din morţi va învia şi trupurile voastre muritoare, din pricina Duhului Său, care locuieşte în voi.”1

Dumnezeu Se oferă să trăiască în noi. Iisus a zis: „Eu am venit ca oile să aibă viaţă şi s-o aibă din belşug.”2 Nu zice că a venit ca să aibă o viaţă fără necazuri, ci o viaţă în care există motivaţia lăuntrică de a face ceea ce e drept şi de a-I fi plăcut lui Dumnezeu, pe care Îl cunosc. Aşadar Dumnezeu ne oferă o relaţie cu Sine, care aduce stabilitate şi pace în viaţa noastră.

Vrea să ne ducem viaţa alături de El, să căutăm să-L cunoaştem. Să ne lăsăm transformaţi, ştiind ce mult ne iubeşte. Şi să ne lăsăm sfătuiţi şi influenţaţi de El, ca de un prieten foarte scump.

 Cum să-L cunoști pe Dumnezeu…
 Am o întrebare…
Facebook

Note de subsol: (1) Romani 8:11 (2) Ioan 10:10


SHARE:
WhatsApp Share Facebook Share Twitter Share Share by Email More


Facebook
Facebook