Întrebare: „De ce nu poate Dumnezeu să înţeleagă alte religii şi să îi ierte pe adepţii lor, pentru că au fost induşi în eroare?”

Răspunsul nostru: Aceasta este o întrebare foarte bună. Dacă Dumnezeu iartă păcatele, de ce nu iartă şi „păcatul” de a fi fost înşelat cu privire la credinţa în El? De ce să nu-şi petreacă veşnicia împreună cu Dumnezeu acei oameni sinceri, care au făcut greşeala de a urma religia nepotrivită?

Primul lucru pe care-l pot afirma este că Dumnezeu nu este capricios, iertându-i pe unii şi refuzându-le iertarea altora. De fapt, Dumnezeu doreşte ca toţi oamenii să experimenteze iertarea de păcate şi să petreacă veşnicia împreună cu El. El afirmă: „Domnul nu întârzie în împlinirea promisiunii Lui, cum cred unii, ci este îndelung-răbdător faţă de noi şi doreşte ca niciunul să nu piară, ci toţi să vină la pocăinţă”. Dumnezeu nu este doar „iertător”. El este complex şi are multe alte caracteristici, ceea ce înseamnă că nu poate pur şi simplu „să ignore” păcatul. Păcatul are consecinţe.

De ce este aşa de importantă credinţa în iertarea lui Cristos? De ce nu poate Dumnezeu să „treacă cu vederea” păcatul? Din mai multe motive:

1) Dumnezeu este sfânt. El nu poate tolera păcatul de niciun fel. Prin urmare, nu doar unii dintre noi au o problemă, ci toţi, pentru că toţi suntem păcătoşi.

2) Dumnezeu este drept. Un Dumnezeu drept nu-Şi poate întoarce faţa atunci când greşim, aşa cum face un bunic senil. Pentru ca Dumnezeu să fie drept, orice păcat trebuie pedepsit. Aşa cum un judecător care nu îi condamnă pe criminali nu este un judecător bun, tot aşa un Dumnezeu care trece cu vederea răul nu este un Dumnezeu drept.

3) Dumnezeu este milos. Dumnezeu nu este numai drept. El iubeşte mila, ceea ce înseamnă că El doreşte ca păcatul să fie pedepsit fără ca oamenii să suporte pedeapsa deplină. În mila Sa, El a găsit un înlocuitor care să sufere pedeapsa pentru păcat: pe Iisus.

4) Dumnezeu este dragoste. Atât de mult a iubit Dumnezeu creaţia şi pe oamenii pe care i-a creat, încât a fost gata să sufere El Însuşi pedeapsa pentru păcat. El a luat de bună voie locul nostru şi a plătit pentru păcatul nostru, pentru ca să-Şi poată demonstra mila şi dragostea faţă de noi şi pentru ca să rămână drept şi sfânt.

După părerea mea, aceasta este singura modalitate prin care Dumnezeu poate fi în acelaşi timp drept şi milos, sfânt şi iubitor.

Prin urmare, dacă unii oameni cred în „alte religii”, de ce nu le poate aplica Dumnezeu şi lor aceeaşi jertfă a lui Iisus? Motivul este simplu şi dureros. Iisus a arătat foarte clar că singura cale de a primi darul iertării este să crezi în El. „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine” (Ioan 14:6). Dar de ce este acest răspuns de credinţă atât de important? De ce nu pot fi aplicate moartea şi învierea lui Iisus tuturor celor sinceri?

După părerea mea, răspunsul îl găsim dacă înţelegem scopul pentru care Dumnezeu l-a creat pe om. Dumnezeu ar fi putut crea mai mulţi îngeri care să Îl iubească automat. Dar El i-a creat pe oameni, făcându-i după chipul Său. Cred că a fi creaţi după chipul lui Dumnezeu înseamnă, printre altele, că noi împărtăşim într-un fel capacitatea Lui de a alege. El i-a creat pe toţi oamenii cu capacitatea de a alege să-L iubească sau să nu-L iubească. Putem alege să facem ce vrea Dumnezeu sau ce vrem noi.

Fiul meu cel mai mic are un ursuleţ care pune întrebări atunci când este strâns de una dintre lăbuţe şi apoi face o pauză în care îi poţi răspunde. El spune aşa: „Care e culoarea ta preferată?” şi, după ce se aude un răspuns, zice: „Şi a mea”. Apoi, la întâmplare, el spune: „Te iubesc” şi „Tu eşti prietenul meu cel mai bun”. Ursuleţul imită lucruri pe care le întâlnim într-o relaţie autentică, dar relaţia sa nu este autentică. El nu iubeşte cu adevărat, ci doar spune acele cuvinte care sunt înregistrate pe un chip. El va spune aceleaşi lucruri oricărei persoane. Dumnezeu i-ar fi putut crea pe oameni ca nişte fiinţe dotate cu mijloace de înregistrare, care iubesc fără a avea de ales. Dar dragostea lor nu ar fi autentică, aşa cum este dragostea fiinţelor care pot alege. Însă această capacitate de alegere înseamnă că oamenii pot şi aleg să nu-L iubească pe Dumnezeu. Acest lucru Îi produce lui Dumnezeu durere. Această opţiune face ca faptele oamenilor să aibă însemnătate. Ea nu este o cerinţă, dar are consecinţe.

Iar consecinţele sunt că noi suntem responsabili de modul în care răspundem ofertei de iertare pe care ne-o face Dumnezeu şi dovezilor pe care ni le dă. Romani 1:18-20 spune: „Mânia lui Dumnezeu se descoperă din cer împotriva oricărei necinstiri şi nedreptăţi a oamenilor care înăbuşă adevărul în nedreptate; fiindcă ce se poate cunoaşte despre Dumnezeu este descoperit în ei, căci le-a fost arătat de Dumnezeu. Căci însuşirile Lui nevăzute, puterea Lui veşnică şi dumnezeirea Lui se văd lămurit de la crearea lumii, fiind înţelese prin lucrurile făcute de El, aşa încât nu se pot dezvinovăţi”.

Prin urmare, dreptatea lui Dumnezeu este perfectă şi nimeni nu are vreo scuză, pentru că toţi au primit dovezi despre atributele divine ale lui Dumnezeu. Oamenii îşi cunosc păcatele şi cunosc de asemenea divinitatea şi puterea lui Dumnezeu. Aşadar, nu pot urma în mod sincer orice drum, ci trebuie să urmeze calea indicată de Dumnezeu. Iar această cale duce spre nevoia unui Salvator, Iisus. Astfel, este clar că nu toate căile sunt egale şi că nici sinceritatea nu este suficientă. NOI toţi merităm să fim despărţiţi de Dumnezeu din cauza păcatului nostru. Singura modalitate prin care putem scăpa de păcat este ca cineva să plătească pedeapsa în locul nostru. Numai Iisus, Dumnezeu întrupat, poate fi înlocuitorul nostru. Problema constă în a respinge oferta lui Iisus şi a merge pe drumul nostru, încercând să fim „suficient de buni”.

Uneori, calea lui Dumnezeu este greu de urmat, pentru că este strâmtă. Ştiu că doresc în inima mea să văd cât mai mulţi oameni în cer, la fel cum vrea şi Dumnezeu. Calea este strâmtă, pentru că problema păcatului nostru este copleşitor de greu de biruit, dată fiind natura lui Dumnezeu. Doar faptul că El a luat locul nostru a deschis o cale către Dumnezeu. Iisus nu ar fi suferit crucea dacă nu ar fi fost necesar. Dar pentru că a făcut acest lucru, El ne oferă iertare deplină şi ne invită să-L cunoaştem pe El şi dragostea Lui pentru noi.

Cum să începi o relaţie cu Dumnezeu

Am o întrebare...